„Nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți” (Ioan 15,16). Aceste cuvinte ale Mântuitorului răsună ca un ecou al chemării pe care Biserica o adresează tinerilor ce își descoperă vocația slujirii. În acest spirit, Parohia Greco-Catolică Română din Paris a organizat o zi de formare dedicată tinerilor ministranți, o zi în care rugăciunea, comuniunea fraternă și aprofundarea slujirii în altar au fost strâns împletite.
Ziua a început cu Taina Spovedaniei, act de purificare spirituală care precede orice slujire autentică. Ministrantul nu este doar un ajutor tehnic în altar, ci un mărturisitor al prezenței vii a lui Hristos. Așa cum afirmă Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea: „Numai cel ce a învățat să slujească va înțelege ce înseamnă adevărata măreție” (cf. Novo Millennio Ineunte).
În această stare de har, tinerii au participat la Sfânta Liturghie, moment central al formării lor. A fi ministrant înseamnă a sta în preajma altarului unde se actualizează Jertfa lui Hristos, devenind un slujitor al misterului euharistic. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „îngerii slujesc la altarul ceresc, iar noi, pe pământ, suntem chemați să le urmăm exemplul”.
După Liturghie, tinerii s-au reunit într-o atmosferă de fraternitate alături de preoți, împărtășind împreună o masă simplă, dar plină de bucurie. În acest cadru familial, Pr. Mihai Marina le-a oferit celor mai noi ministranți îndrumările necesare pentru a sluji cu reverență în altar. Acolo unde liturgia devine expresia vizibilă a ordinii divine, fiecare gest, fiecare mișcare, fiecare detaliu are semnificația lui.
Sfântul Benedict, în regula sa monastică, ne învață că „nimic nu trebuie să fie mai important decât slujirea lui Dumnezeu” (Regula Sfântului Benedict, cap. 43). Formarea ministranților nu este doar o chestiune de gesturi exterioare, ci o introducere în logica sacrului, unde tăcerea, atenția și ascultarea devin virtuți esențiale.
Într-un moment de reflecție mai profundă, Pr. Ciprian Suciu, rectorul Seminarului Teologic de la Blaj, le-a vorbit tinerilor despre chemarea la preoție. Această invitație tainică este un mister care se revelează în liniștea inimii. Sfântul Grigore de Nazianz spunea că „nu este nimic mai mare pe pământ decât preoția, dar nici nimic mai greu de purtat”.
Preoția nu este o carieră, ci o dăruire de sine. Așa cum Hristos și-a spălat picioarele ucenicilor, tot astfel și cel chemat la preoție este chemat să își plece genunchii în fața aproapelui. Această întâlnire a fost, pentru mulți dintre tineri, un prilej de a se întreba sincer: „Doamne, ce vrei să fac cu viața mea?” (Fap 22,10).
După o zi plină de har, tinerii au fost conduși de Pr. Alin Cîndea într-o vizită la Catedrala Notre Dame. Acest simbol al credinței și culturii creștine stă mărturie despre cum frumusețea arhitecturală poate fi un semn vizibil al frumuseții divine.
„Înălțați ochii voștri spre cer și priviți” (Isaia 40,26). Aceasta este chemarea catedralelor gotice, a căror arhitectură ridică sufletul spre Dumnezeu. Asemenea catedralei, și viața ministranților este menită să fie o catedrală vie, un edificiu spiritual care se construiește prin rugăciune, slujire și credință.
Această zi de formare nu a fost doar un eveniment, ci un pas în călătoria fiecărui tânăr către sfințenie. Ministrantul nu este doar un ajutor în altar, ci un martor al lui Hristos, un tânăr chemat să reflecte lumina lui Dumnezeu în lume. Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea că „tinerii nu trebuie doar să fie bine formați, ci să fie sfinți!”
Astfel, ziua de sâmbătă a fost un răspuns la această chemare, o confirmare a faptului că slujirea nu este un simplu act liturgic, ci o cale către comuniunea deplină cu Hristos. „Cel ce vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Matei 20,26). În această slujire, ministranții își descoperă nu doar rolul în Biserică, ci și drumul spre Dumnezeu.
ACC
