Miercuri, 22 ianuarie a.c., papa Francisc a prezentat la audiența generală o nouă serie de cateheze, dedicate lui ”Isus Cristos, speranța noastră”. ”Copilăria lui Isus” și ”Buna Vestire”, au fost în centrul catehezei de miercuri. La saluturile finale, papa a îndemnat la rugăciune pentru pace, gândul lui îndreptându-se în mod special către locuitorii orașului Los Angeles, devastat de incendii.
”La începutul Evangheliei sale, Luca arată efectele puterii transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, care vine nu numai printre atriumurile Templului, ci și în casa săracă a unei tinere femei, Maria, care, fiind logodită cu Iosif, încă trăiește cu familia sa”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 22 ianuarie a.c., desfășurată în aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului, cu participarea a mii de romani și pelerini de pe diferite continente.
După ultimele două cateheze despre demnitatea copiilor și a minorilor, papa a început miercuri o nouă serie de cateheze, intitulată: ”Isus Cristos, speranța noastră”. Prima cateheză din noua serie a fost dedicată copilăriei lui Isus și Bunei Vestiri.
”După Ierusalim”, a continuat pontiful, ”mesagerul marilor anunțuri divine, Gabriel, care, în numele său, celebrează puterea lui Dumnezeu, este trimis într-un sat, niciodată menționat în Biblia ebraică: Nazaret. La acea vreme era un mic sat din Galileea, la periferia Israelului, o zonă de graniță cu păgânii. Tocmai acolo, îngerul duce un mesaj cu o formă și un conținut cu totul inedite, atât de mult încât inima Mariei este zguduită, tulburată. În locul salutului clasic ”Pacea să fie cu tine”, Gabriel se adresează Fecioarei cu invitația ”veselește-te!”, ”bucură-te!”, un îndemn drag istoriei sacre, deoarece profeții îl folosesc atunci când anunță venirea lui Mesia (cf. Sof 3,14; Ioel 2,21-23; Zah 9,9). Este invitația la bucurie pe care Dumnezeu o adresează poporului Său atunci când exilul se încheie și Domnul își face simțită prezența vie și activă”.
”Mai mult”, a subliniat Sfântul Părinte, ”Dumnezeu o numește pe Maria cu un nume al iubirii necunoscut în istoria biblică: ”kecharitoméne”, care înseamnă ”plină de harul divin”. Maria este plină de harul dumnezeiesc. Acest nume spune că iubirea lui Dumnezeu a locuit de mult timp și continuă să locuiască în inima Mariei. Spune cât de ”grațioasă” este ea și, mai presus de toate, cum harul lui Dumnezeu a realizat o cizelare interioară în ea, făcând-o capodopera Sa: plină de har. Acest supranume iubitor, pe care Dumnezeu îl oferă Mariei, este imediat însoțit de o asigurare: ”Nu te teme!”, întotdeauna acest har al lui Dumnezeu ne oferă această asigurare, de a nu ne teme”.
”Apoi”, a mai spus papa Francisc, ”Gabriel își anunță misiunea către Fecioară, reluând în inima lui numeroase pasaje biblice referitoare la dimensiunea regală și mesianică a copilului care se va naște din ea, iar copilul va fi prezentat ca împlinirea vechilor profeții. Cuvântul de Sus o cheamă pe Maria să fie mama mult-așteptatului Mesia. Ea este mama Lui Mesia. El va fi rege, dar nu în mod uman și trupesc, ci în mod divin, spiritual. Numele său va fi ”Isus”, care înseamnă ”Dumnezeu salvează” (cf. Lc 1,31; Mt 1,21), amintind tuturor și pentru totdeauna că nu omul este cel care salvează, ci numai Dumnezeu. Isus este Cel care împlinește aceste cuvinte ale profetului Isaia: ”Erau în strâmtorare şi îngerul dinaintea lui i-a mântuit: pentru dragostea lui şi pentru mila lui, el i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în zilele de odinioară” (Is 63,9)”.
”Această maternitate o face pe Maria să tresară. Și ca femeie inteligentă, capabilă să citească în interiorul evenimentelor (cf. Lc 2,19, 51), ea caută să înțeleagă și să discearnă ce se întâmplă. Maria nu caută în exterior, ci în interior. Și acolo, în adâncul inimii sale deschise și sensibile, ea aude invitația de a se încrede în Dumnezeu. Iar Maria se aprinde de încredere: ea este ”o făclie mult luminoasă”. Maria acceptă Cuvântul în trupul său și se angajează astfel în cea mai mare misiune care a fost încredințată vreodată unei femei, unei creaturi umane”.
”Să învățăm de la Maria”, a concluzionat papa, ”Mama Mântuitorului și Mama noastră, să ascultăm cu deschidere Cuvântul divin, să îl primim și să îl prețuim, astfel încât să ne transforme inimile în tabernacole ale prezenței sale, în case ospitaliere în care poate crește speranța”.
După nelipsitul salut adresat tinerilor, bolnavilor, bătrânilor și soților recent căsătoriți, audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
