Modele biblice pentru preotese [4] Sefora, soția profetului Moise

Sefora (Tzipora) este una dintre fiicele preotului Ietro din Madian (Ieșirea 2) - zonă situată în ceea ce este acum nord-vestul Arabiei Saudite -, care, în cele din urmă, a devenit soția lui Moise. Deși nu este menționat numele Seforei decât de patru ori în V.T, pentru prima dată în Ieșirea 2:21, și nu avem păstrată decât o frază scurtă exprimată de ea, cu toate acestea putem citi despre ea printre rânduri multe lucruri edificatoare.

Când Moise a fugit din Egipt de frica lui Faraon, a ajuns în Madian, s-a căsătorit și a locuit acolo vreme de 40 de ani până când Dumnezeu l-a chemat din mijlocul unui rug aprins să meargă înapoi și să scoată din Egipt pe poporul lui pentru a-l duce în Canaan, Țara Făgăduită părinților lui (https://www.e-communio.ro/stire16322-moise-profetul-domnului).

    Soția lui Moise, Sefora, este menționată atunci când el a întâlnit-o și s-au căsătorit în Madian. Ajuns în Madian, Moise a văzut cum cele șapte fiice ale lui Ietro erau hărțuite de o ceată de păstori, pe când încercau să scoată apă din fântână pentru turmele lor. Le-a scăpat din mâinile lor și a adăpat turmele, după care tatăl fetelor l-a invitat să stea în casa lor, potrivit regulilor stricte ale ospitalității, respectate de beduini până în zilele noastre. La întoarcerea lor acasă, tatăl lor le-a întrebat: „Cum de ați venit atât de repede astăzi?”. Fetele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor; ba încă ne-a scos apă și a adăpat turma”. „Și unde este?”, le-a întrebat. „De ce l-ați lăsat pe om acolo? Chemați-l să mănânce”. I-a dat-o de soție pe fiica sa Sefora (Ieșirea 2:15-23). Moise a întâlnit-o pe Sefora împreună cu celelalte șase surori ale ei la fântâna unde veneau de obicei seara să-și adape turmele. Sefora era o păstoriță pentru că în familia ei nu erau băieți. Acest lucru a pregătit-o pentru rolul pe care urma să-l joace mai târziu ca soție a unuia dintre cei mai mari conducători de popoare și păstori de turme (Richard R. Losch, Dicționar enciclopedic de personaje biblice, 343, 430).

Observăm aici referirea literară și simbolică la fântână ca loc de întâlnire și cunoaștere, unde pot fi stipulate acorduri de căsătorie (vezi Eliezer care o pețește pe Rebeca în numele lui Isaac în Geneza 24 sau Iacov care o întâlnește pe Rahela în Geneza 29), precum și motivul folcloric și mitic al eroului care o cucerește pe fată după ce a depășit diferite teste de curaj și istețime.

Un pasaj din care putem să ne facem o părere despre Sefora în acțiune este incidentul petrecut în timp ce călătoreau spre Egipt ca să-și împlinească misiunea la care fuseseră chemați. După ce Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să se întoarcă în Egipt pentru a-i elibera pe israeliți, Moise și-a luat soția și fiii și a pornit în călătorie. „Însă, la un popas de noapte, pe cale, l-a întâmpinat îngerul Domnului şi a încercat să-l omoare. Dar Sefora, luând un cuţit de piatră, a tăiat împrejur pe fiul său şi atingând (cu prepuțul) picioarele lui Moise a zis; „Tu-mi eşti un soţ crud!”. Şi S-a dus Domnul de la el; iar ea, din pricina acestei tăieri împrejur, i-a zis lui Moise: „Soţ crud!” (Ieșirea 4:24-26). Acest verset îi umește pe comentatorii Bibliei și pe teologi: de ce ar fi vrut Dumnezeu să-l omoare când îi dăduse o slujbă așa de importantă de îndeplinit? Răspunsul este pentru că Moise nu a făcut tăierea împrejur fiului său, neonorând astfel legământul lui Dumnezeu făcut cu Avraam cât și apartenența lui la poporul ales (Geneza 17:10-14). Când Moise a fost lovit, probabil cu o boală, Sefora a fost conștientă de importanța acestui act și foarte repede a acționat, ca să prevină primejdia, prin a-l tăia împrejur pe fiul ei, și Domnul l-a lăsat pe Moise să trăiască (Lidia Crișan, Femei imperfecte, dar... cu dorul împlinirii, 93). Ceea ce este important în contextul acestei întâmplări este că ea a analizat foarte repede situția periculoasă în care se găsea și a avut bunăvoința să acționeze ca să îndepărteze răul abătut asupra lor. Lucrul acesta i-a făcut în stare să continue călătoria, dar și misiunea încredințată. Se prea poate ca totul să se fi întâmplat și din pricina ei. Se poate că era religioasă în felul părinților ei și, probabil, s-a opus la tăierea împrejur a copilului atunci când s-a născut, considerându-l un ritual barbar. Moise era capul familiei și el știa ce are de făcut; când ceva nu merge cum trebuie într-o familie, bărbatul este responsabil. Ea trebuia să accepte că, pentru soțul ei, Dumnezeu a venit înaintea ei și a copiilor lor și a trebuit să accepte regulile lui spirituale. Este întâia femeie care a făcut o circumcizie. Expresia „soț crud” sau „soț de sânge” era răspândită și era folosită pentru a stigmatiza circumcizia, numindu-i pe israeliți bărbați cu care căsătoria presupunea că trebuie să verse sângele propriului fiu în timpul circumciziei. Dar putea însemna și acordul ei cu legământul dintre evrei și Dumnezeu. În vremurile străvechi sângele era folosit pentru a pecetlui o înțelegere sau un legământ, mai ales între Dumnezeu și poporul acestuia (Ieșirea 24:8); a se vedea Euharistia în Noul Testament. Relatarea biblică omite ceea ce s-a întâmplat cu Sefora după acest incident și în timpul fugii israeliților din Egipt și nu mai auzim despre ea decât mai târziu, când tatăl ei, Ietro, o ia împreună cu cei doi fii ai ei și o duce la Moise, aflat cu tabăra pe Muntele Sinai.

Nu știm dacă este cea mai mare binecuvântare să fii soția unui om mare. Sefora nu a fost o figură publică, ea a stat alături de soțul ei și l-a ajutat mai mult din umbră, dar se pare că i-a plăcut lucrul acesta. Sefora și Moise au stat departe o vreme unul de altul, atunci când Moise a trimis-o să stea cu părinții ei, timp în care el a fost ocupat cu cererile către Faraon în vederea obținerii permisiunii de a pleca din Egipt (Ieșirea 18:1-6). Uneori Moise stătea pe munte cu Dumnezeu câte 40 de zile (de trei ori găsim menționat lucrul acesta) sau stătea zile întregi să judece poporul și să rezolve neînțelegerile dintre compatrioții lui. Sefora nu-și va putea urma soțul în lucrarea de eliberare a poporului evreu. De fapt, se pare că, într-o vreme, cum am spus mai sus, Moise o trimite înapoi la tatăl ei, cel mai probabil cu scopul de a o proteja de toate evenimentele dramatice care vor urma în viața lui. Moise înțelege că nu se poate ocupa simultan de lucrarea lui Dumnezeu și a familiei sale. Dar, odată ce misiunea sa este îndeplinită, Ietro îi readuce lui Moise soția și pe cei doi fii (Ieșirea 18:1-6). După ce Moise a reușit să-i scoată pe israeliți din Egipt și a câștigat o bătălie împotriva lui Amalec, Ietro a venit în tabăra evreilor din pustiul Sinai, aducând-o cu el pe Sefora și pe cei doi fii ai lor, Gerșon și Eliezer. Biblia nu menționează când Sefora și fiii ei s-au alăturat lui Ietro, ci doar că, după ce a auzit ce a făcut Dumnezeu pentru israeliți, Ietro a adus familia lui Moise la el. Faptele extraordinare din viața lui Moise, minunile pe care Dumnezeu le făcuse prin el, l-au convins pe socrul său că singurul Dumnezeu adevărat este Dumnezeul lui Israel. Și Sefora, soția ținută deoparte pentru un timp, și-a reîntâlnit din nou soțul și au locuit în mijlocul poporului lor. Ietro îl sfătuiește pe ginerele său să delege unele dintre responsabilități unui grup ales cu grijă dintre conducători și judecători. Moise urmează recunoscător sfatul socrului său. Între timp, Ietro se întoarce acasă, iar Sefora rămâne împreună cu Moise (Numeri 12:1) și fiii lor.

Pe lângă greutățile inerente situației de soție de conducător, Sefora a întâmpinat invidia și lipsa de acceptare din familia lui Moise, prin cârtirile lui Aaron și ale Mariei, fratele și respectiv sora lui Moise. În Numeri 12:1 scrie că „Maria și Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopene pe care și-o luase”, „etiopean” fiind un termen care-i desemna pe locuitorii ținuturilor din sudul Egiptului, acolo unde este în prezent muntele Sinai. Căsătoria unui israelit în afara poporului său nu era bine-venită. Moise a făcut lucrul acesta în împrejurări speciale şi Domnul nu i l-a imputat. Important este faptul că Sefora a acceptat credinţa şi practicile lui Moise, sprijinindu-l, crescându-i copiii şi rămânând alături de el. Ca și Sefora, multe soții de capi religioși sunt criticate pe nedrept. Nu citim ca Sefora să le fi dat vreo replică, dar Dumnezeu a intervenit și Maria a fost umplută cu lepră și a trebuit să stea șapte zile afară din tabără (Lidia Crișan, Femei...).

Credem că Sefora a fost pregătită de Dumnezeu să îndure toate greutățile de dragul lui Moise, să aibă răbdare și să-și aștepte soțul să vină acasă de la întrunirile cu capii de familie sau de la întâlnirile cu Dumnezeu din Cortul Întâlnirii. A fost părtașă indirect, prin unirea ei cu Moise, la slujire și răsplătire din partea lui Dumnezeu.

La fel ca multe alte personaje biblice proeminente, Sefora este reprezentată în opere de artă și a fost inclusă în filme, iar numele ei, iubirea, credința ei și influența ei benefică asupra celui ales de Dumnezeu a fost surprinsă în literatură (John Baldock, Femeile din Biblie). Puterea credinței, iubirii, devotamentului și sacrificiului femeii din spatele bărbatului care va deveni figura emblematică a poporului evreu, este descrisă cu mult talent; fără ajutorul Seforei și a înțeleptului său tată Jethro, Moise nu și-ar fi dezvoltat anumite calități. Transformarea aceasta captivantă a lui Moise, din tânărul prinț crescut ca fiu al Faraonului, în fugarul debusolat, mai apoi în ciobanul mulțumit cu mica sa turmă și dragostea femeii de lângă el, ajungând la înțeleptul conducător al poporului său nu ar fi fost posibilă fără femeia extraordinară care a fost Sefora (Marek Halter, Biblia la feminine. Sefora).

Pr. Anton Rus

Facultatea de Teologie, Blaj