”În această zi, celebrăm Sfânta Liturghie în comemorarea liturgică a Sfinților Îngeri Păzitori și redeschidem sesiunea plenară a Sinodului episcopilor. Ascultând ceea ce ne sugerează Cuvântul lui Dumnezeu, putem să ne lăsăm inspirați de trei imagini pentru meditația noastră: vocea, adăpostul și copilul”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii prezidată miercuri, 2 octombrie a.c., în Piața Sfântul Petru, cu ocazia deschiderii celei de-a doua sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări generale a Sinodului episcopilor, pe tema ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”.
La lucrările actualei sesiuni a adunării sinodale, cu desfășurare în Cetatea Vaticanului între 2-27 octombrie, au fost invitați aproximativ 400 de participanți. Ca și la sesiunea din 2023 a actualei adunări sinodale, Biserica catolică din România participă la cea de-a doua sesiune despre sinodalitate prin episcopul Cristian Dumitru Crișan, auxiliar al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia a Românilor, desemnat din partea Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, arhiepiscopul Gergely Kovács, al arhidiecezei romano-catolice de Alba Iulia și administrator apostolic ”ad nutum Sanctae Sedis” al Ordinariatului pentru catolicii de rit armean din România, episcopul József-Csaba Pál, al diecezei romano-catolice de Timişoara, și profesoara Klára Antonia Csiszár.
Cele trei imagini folosite de papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii – glasul, adăpostul și copilul - se inspiră din lecturile biblice ale comemorării liturgice a Sfinților Îngeri Păzitori (Ex 23,20-23; Ps 90; Mt 18,1-5.10).
”Pe drumul către Țara făgăduită, Dumnezeu recomandă poporului să asculte glasul îngerului pe care El l-a trimis. Este o imagine”, a reluat papa, ”care ne privește îndeaproape, pentru că și Sinodul este un drum, în care Domnul pune în mâinile noastre istoria, visele și speranțele unui mare popor, cu frați și surori răspândiți în orice parte a lumii, însuflețiți de aceeași credință a noastră, mișcați de aceeași dorință de sfințenie, pentru ca, împreună cu ei și pentru ei, să căutăm să înțelegem ce cale să parcurgem pentru a ajunge acolo unde El vrea să ne conducă”.
A doua imagine, adăpostul, face referință la aripile care păzesc (cf. Ps 91,4). ”Aripile”, a remarcat papa, ”sunt instrumente puternice, capabile să ridice un corp de la pământ prin mișcările lor viguroase. Cu toate acestea, deși sunt atât de puternice, pot fi lăsate în jos și închise, devenind scut și cuib primitor pentru pui, care au nevoie de căldură și ocrotire. Acesta este un simbol a ceea ce Dumnezeu face pentru noi, dar și un model de urmat, mai ales în acest moment de adunare. Între noi, dragi frați și surori, există multe persoane puternice, pregătite, capabile să se ridice în înălțimi prin mișcările viguroase ale reflecțiilor și intuițiilor geniale. (...) Dar e un dar care trebuie unit, la timpul oportun, la capacitatea de a relaxa mușchii și de a se apleca pentru a se oferi unii altora ca o îmbrățișare primitoare și loc de adăpost”.
În fine, a treia imagine, copilul, este luată din Evanghelia zilei în care Isus ia un copil și îl pune în mijloc, îl arată discipolilor, îndemnându-i să se convertească și să devină asemenea copilului. Ei îl întrebaseră cine este mai mare în Împărăția cerurilor. El răspunde încurajându-i să devină mici ca un copil, mai mult, spune că cine primește un copil în numele Lui, pe El îl primește (cf. Mt 18,1-5). Acest paradox, a remarcat papa, este relevant pentru adunarea sinodală: ”Sinodul, dată fiind importanța sa, ne cere, într-un anume fel, să fim mari – la minte, inimă și viziuni – pentru că mari și delicate sunt chestiunile de abordat, după cum ample și universale sunt scenariile în care acestea se încadrează. Dar tocmai de aceea nu putem să ne permitem să ne desprindem ochii de la copil, pe care Isus continuă să-l pună în centrul reuniunilor noastre și al meselor noastre de lucru pentru a ne aduce aminte că singura cale pentru a fi la înălțimea îndatoririi ce ne-a fost încredințată este aceea de a se face mici și de a ne primi unii pe alții ca atare, cu smerenie”.
”Frați și surori”, a spus papa la finalul omiliei, ”să reluăm acest drum bisericesc cu privirea îndreptată spre lume, căci comunitatea creștină este întotdeauna în slujba omenirii, pentru a vesti tuturor bucuria Evangheliei. Este nevoie de aceasta, mai ales în acest ceas dramatic al istoriei noastre, în timp ce vânturile războiului și focurile violenței continuă să tulbure întregi popoare și națiuni”. În acest sens, papa a menționat că ”pentru a implora prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria darul păcii, duminica viitoare voi merge în bazilica Santa Maria Maggiore unde voi recita sfântul rozariu și voi adresa Fecioarei o rugăminte stăruitoare. Dacă e posibil, vă cer și vouă, membri ai Sinodului, să vă uniți la rugăciunea mea cu această ocazie. A doua zi, pe 7 octombrie, vă cer tuturor să trăiți o zi de rugăciune și post pentru pace în lume”.
