Papa Francisc: Regina Coeli (8 iunie 2014)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Sărbătoarea Rusaliilor comemorează revărsarea Spiritului Sfânt asupra apostolilor adunaţi în cenacol. Ca şi Paştele, este un eveniment care a avut loc în timpul sărbătorii ebraice preexistente şi care aduce o împlinire surprinzătoare. Cartea Faptele Apostolilor descrie semnele şi roadele acelei revărsări extraordinare: vântul puternic şi limbile de foc; frica dispare şi lasă loc curajului; limbile se dezleagă şi toţi înţeleg vestea. Acolo unde ajunge Spiritul lui Dumnezeu, totul renaşte şi se transfigurează. Evenimentul de la Rusalii marchează naşterea Bisericii şi manifestarea sa publică; şi ne uimesc două trăsături: este o Biserică ce surprinde şi tulbură.
Un element fundamental al Rusaliilor este surpriza. Dumnezeul nostru este Dumnezeul surprizelor, ştim asta. Nimeni nu mai aştepta nimic de la discipoli: după moartea lui Isus erau un mic grup nesemnificativ, nişte înfrânţi orfani de Învăţătorul lor. În schimb are loc un eveniment neaşteptat care trezeşte uimire: oamenii sunt tulburaţi pentru că fiecare îi auzea pe discipoli vorbind în propria limbă, povestind marile opere ale lui Dumnezeu (cf. Fap 2,6-7.11). Biserica ce se naşte la Rusalii este o comunitate care trezeşte uimire deoarece, cu forţa care îi vine de la Dumnezeu, vesteşte un mesaj nou - învierea lui Cristos - cu un limbaj nou - cel universal al iubirii. O veste nouă: Cristos este viu, a înviat; un limbaj nou: limbajul iubirii. Discipolii sunt îmbrăcaţi cu putere de sus şi vorbesc cu curaj - cu puţine minute înainte erau cu toţii laşi, dar acum vorbesc cu curaj şi francheţe, cu libertatea Duhului Sfânt.
Aşa este chemată să fie Biserica mereu: capabilă să surprindă vestind tuturor că Isus Cristos a învins moartea, că braţele lui Dumnezeu sunt mereu deschise, că răbdarea sa este mereu acolo şi ne aşteaptă pentru a ne vindeca, pentru a ne ierta. Tocmai pentru această misiune Isus înviat l-a dăruit Bisericii pe Spiritul său.
Atenţie: dacă Biserica e vie, trebuie mereu să surprindă. Este propriu Bisericii vii să surprindă. O Biserică ce nu are capacitatea de a surprinde este o Biserică slabă, bolnavă, muribundă şi trebuie să fie internată în secţia de reanimare, cât mai repede!
Cineva, la Ierusalim, ar fi preferat ca discipolii lui Isus, blocaţi de frică, să rămână închişi în casă pentru a nu crea tulburare. Şi astăzi mulţi vor asta de la creştini. În schimb Domnul înviat îi trimite în lume: "Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi" (In 20,21). Biserica de la Rusalii este o Biserică ce nu se resemnează să fie inofensivă, prea "distilată". Nu, nu se resemnează cu asta! Nu vrea să fie un element decorativ. Este o Biserică ce nu ezită să iasă afară, să întâlnească oamenii, pentru a vesti mesajul care i-a fost încredinţat, chiar dacă acel mesaj deranjează sau nelinişteşte conştiinţele, chiar dacă acel mesaj aduce, probabil, probleme şi chiar, uneori, ne duce la martiriu. Ea se naşte una şi universală, cu o identitate precisă, dar deschisă, o Biserică ce îmbrăţişează lumea dar nu o capturează; o lasă liberă, dar o îmbrăţişează asemenea colonatului din această piaţă: două braţe care se deschid ca să primească, dar nu se închid pentru a reţine. Noi creştinii suntem liberi şi Biserica ne vrea liberi!
Ne adresăm Fecioarei Maria, care în acea dimineaţă de Rusalii era în cenacol şi Mama era cu fiii. În ea puterea Spiritului Sfânt a făcut într-adevăr "lucruri mari" (Lc 1,49). Ea însă a spus asta. Ea, Mama Răscumpărătorului şi Mama Bisericii, să ne obţină cu mijlocirea sa o reînnoită revărsare a Spiritului lui Dumnezeu asupra Bisericii şi asupra lumii.
Sursa:www.ercis.ro
