Duminică, 13 august 2023, papa Francisc a condus rugăciunea ”Îngerul Domnului” de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic. Papa a făcut un comentariu la Evanghelia duminicii, cu potolirea furtunii pe mare, și a îndemnat la soluționarea crizei migranților. Au luat parte mii de romani și pelerini care au venit la amiază în Piața San Pietro. Pontiful a menționat, de asemenea, pelerinajul pentru pace din Camerun, fără a trece cu vederea suferințele populației din Ucraina.
Puterile răului, care ne înspăimântă și pe care nu reușim să le stăpânim, împreună cu Isus sunt redimensionate”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 13 august a.c., împreună cu mii de romani și pelerini de pe diferite continente.
Evanghelia proclamată în această duminică – a XIX-a din timpul liturgic de peste an după ritul roman sau latin – prezintă o minune deosebită săvârșită de Isus. În timpul nopții, El merge pe ape în lacul Galileei și se apropie de discipolii săi care traversează lacul cu barca (cf. Matei 14,22-23). Dar, de ce face Isus gestul acesta, dintr-o necesitate urgentă și imprevizibilă pentru a-i ajuta pe discipolii care se aflau blocați de vântul potrivnic? Isus însuși, în realitate, a fost cel care a programat totul, făcându-i să plece în faptul serii, mai mult – după cum spune textul Evangheliei – ”zorindu-i” să plece (v. 22). Atunci, de ce a săvârșit gestul acesta? Ca să le dea ”o demonstrație de grandoare și putere”? Dar așa ceva nu corespunde felului său de a face.
Dincolo de faptul de a merge pe ape, a reluat papa, se află ”un mesaj neimediat de interceptat pentru noi”. În mentalitatea timpului, marile întinderi de apă erau considerate ”locuri ale puterilor rele imposibil de stăpânit de către om”. Când abisurile erau tulburate de furtuni, erau ”simbolul haosului și aduceau aminte de întunecimile iadului”. Momentul în care se aflau discipolii era foarte grăitor, ei fiind în mijlocul lacului, pe întuneric, iar în sufletul lor se afla frica de a se scufunda, de a fi înghițiți de rău. Aici ajunge Isus, care merge pe ape, adică ”peste acele puteri ale răului”, spunând discipolilor: ”Curaj, eu sunt, nu vă temeți!” (v. 27). Iată sensul acelui semn: ”puterile răului, care ne înspăimântă și pe care nu reușim să le stăpânim, împreună cu Isus sunt redimensionate. El, mergând peste ape, vrea să ne spună: Nu te teme, eu îi pun sub picioarele mele pe dușmanii tăi. ”Nu persoanele”, a evidențiat papa, ”acelea nu sunt dușmani, ci moartea, păcatul și diavolul: aceștia sunt dușmanii pe care El îi calcă în picioare”.
”Cristos repetă astăzi fiecăruia dintre noi: Curaj, eu sunt, nu te teme! Curaj, cu alte cuvinte, pentru că Eu sunt cu tine, pentru că nu mai ești singur în apele agitate ale vieții!”. De aceea, a reluat papa, când ne aflăm în largul mării și în bătaia vânturilor potrivnice, când ne simțim cuprinși de teamă, când nu vedem decât întuneric și ne simțim pierduți, două lucruri trebuie să facem, după cum ne spune Evanghelia că au făcut discipolii: ”ei îl cheamă și îl primesc pe Isus”.
Mai întâi de toate, ei îl cheamă pe Isus. Petru merge un pic pe ape către Isus, dar apoi se sperie, începe să se scufunde și atunci strigă: ”Doamne, salvează-mă!” (v. 30). Este o frumoasă rugăciune prin care se exprimă certitudinea că Domnul poate să ne salveze, că El învinge răul nostru și temerile noastre. ”Să o repetăm și noi”, a îndemnat papa participanții la ”Îngerul Domnului”, mai ales în momentele de ”furtună”.
În al doilea rând, discipolii îl primesc pe Isus în barcă, iar pagina Evangheliei subliniază că, imediat cum a urcat în barcă, ”vântul a încetat” (v. 32). ”Domnul”, a reluat papa, ”știe că barca vieții, ca și barca Bisericii, este amenințată de vânturi potrivnice și că marea pe care navigăm este deseori agitată. El nu ne cruță de efortul navigării, mai mult – subliniază Evanghelia – îi mână pe ai săi să înainteze; altfel spus, ne invită să înfruntăm greutățile pentru ca acestea să devină locuri de mântuire, ocazii de întâlnire cu El. În momentele noastre de întuneric, El, într-adevăr, vine în întâmpinarea noastră, cerând să fie primit, ca în noaptea aceea pe lac”.
Alocuțiunea papei s-a încheiat cu mai multe întrebări pentru o cercetare a cugetului cu privire la felul în care ne comportăm în momentele de teamă, dacă mergem mai departe singuri, cu puterile proprii, sau îl chemăm pe Domnul? Cum este credința noastră, credem că Isus Cristos este mai puternic decât valurile și vânturile potrivnice, dar, mai ales, navigăm împreună cu El, îl primim, îi facem loc în barca vieții, îi încredințăm lui cârma vieții noastre? ”Maria, steaua mării”, a fost invocația papei, ”să ne ajute ca, atunci când traversăm apele pe întuneric, să căutăm lumina lui Isus”.
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a amintit dramele migrației din ultimele zile, a transmis încurajarea sa pelerinilor din Camerun care se roagă pentru pace în patria lor, a îndemnat la rugăciune pentru pace în Ucraina și a menționat prezența a numeroase grupuri de tineri care au luat parte la recenta Zi mondială a tinerilor de la Lisabona.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
