Cu o amplă meditație despre evanghelia duminicii – a patra din Postul Mare după ritul roman sau latin (Ioan 9,1-41) – papa Francisc a recitat duminică, 19 martie 2023, rugăciunea ”Îngerul Domnului” împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru. De menționat că normele liturgiei au transferat anul acesta pentru ziua de luni, 20 martie a.c., sărbătoarea Sfântului Iosif, soțul Preacuratei Fecioare Maria și patronul Bisericii universale, păstrând întâietatea liturgică a duminicii, memorialul săptămânal al morții și învierii Domnului.
Evanghelia duminicii îl prezintă pe Isus care redă vederea unui om care era orb din naștere dar, a remarcat papa, această minune este primită de o manieră greșită de diferite persoane și grupuri. Papa i-a îndemnat pe toți să ia Evanghelia după Sfântul Ioan și să citească personal această minune pe care o săvârșește Isus, pentru a vedea modul de a proceda al lui Isus și procedează inima omului: inima omului bună, lâncedă, timorată sau curajoasă.
Mai întâi de toate se remarcă discipolii lui Isus, care în fața orbului din naștere se întreabă dacă vina pentru situația trebuie atribuită părinților sau lui. (cf. v.2). Altfel spus, ei caută un vinovat. ”E ușor să cauți un vinovat”, a observat Sfântul Părinte, ”în loc să-ți pui întrebări mai grele, cum ar fi, de exemplu: ce înseamnă pentru noi prezența acestui om, ce cere aceasta de la noi?”.
Dar reacțiile se amplifică după vindecarea orbului. Prima vine din partea vecinilor, care sunt sceptici: ”Acest om a fost întotdeauna orb, nu e posibil ca acum să vadă, nu poate să fie vorba de el” (cf. vv. 8-9). Este, apoi, reacția cărturarilor și a fariseilor, care obiectează: ”Acest om a fost vindecat în zi de sâmbătă, împotriva Legii”. Faptul este inacceptabil pentru ei și ar fi fost mai bine dacă toate rămâneau ca înainte (cf. v.16). În fine, sunt părinții omului vindecat. Le este frică, se tem de autoritățile religioase și nu se pronunță (cf. vv. 18-21). ”În toate aceste reacții”, a subliniat papa, ”ies la vedere inimile închise în fața semnului lui Isus din diferite motive: pentru că ei caută un vinovat, pentru că nu știu să se uimească, pentru că nu vor să schimbe, pentru că sunt blocați de frică”. ”Multe situații”, a adăugat papa, ”se aseamănă astăzi cu acest fapt. În fața unui lucru care este chiar un mesaj de mărturie al unei persoane, este un mesaj al lui Isus, noi cădem în acest fapt: căutăm o altă explicație, nu vrem să schimbăm, căutăm o cale de ieșire mai elegantă în loc să acceptăm adevărul”.
Unicul care reacționează bine este orbul. Fericit că vede, el mărturisește ceea ce i s-a întâmplat la modul cel mai simplu: ”Eram orb și acum văd” (v. 25). Mai înainte era constrâns să ceară de pomană și suferea prejudecățile oamenilor, potrivit cărora ”este sărac și orb din naștere, trebuie să sufere, trebuie să plătească pentru păcatele lui sau pentru păcatele strămoșilor săi”. Dar când a devenit liber în trup și în suflet, el dă mărturie pentru Isus: ”nu inventează nimic și nu ascunde nimic. Nu se teme de ceea ce vor spune alții. Gustul amar al marginalizării l-a cunoscut o viață întreagă, a simțit asupra sa indiferența și disprețul trecătorilor, al celor care îl considerau un rebut al societății, bun cel mult pentru mila unei pomeni. Odată ce a fost vindecat, nu se mai teme de acele atitudini disprețuitoare pentru că Isus i-a dat deplina demnitate: în zi de sâmbătă, în fața tuturor, l-a eliberat și i-a dăruit vederea fără să-i ceară nimic, nici un simplu mulțumesc, iar el îi aduce mărturie”. ”Aceasta este demnitatea unei persoane nobile, a unei persoane care se știe vindecată și începe din nou, renaște. Această renaștere în viață, după cum se vorbea [la programul tv] A sua immagine”.
Cu ajutorul acestor persoane, a reluat papa, ”Evanghelia zilei ne pune și pe noi în centrul scenei, drept care ne întrebăm: Cum este demnitatea mea, demnitatea ta? Dăm mărturie pentru Isus sau răspândim critici și bănuieli? Suntem liberi în fața prejudecăților sau ne alăturăm celor care răspândesc negativitate și bârfe? Suntem fericiți să spunem că Isus ne iubește și ne mântuiește sau, ca părinții orbului din naștere, ne lăsăm duși în cușca fricii de ceea ce crede lumea? Mai departe, cum primim greutățile și indiferența celorlalți? Cum primim persoanele care au atât de multe limitări în viață, fie de ordin fizic, ca acest orb, fie de ordin social, ca cerșetorii pe care-i găsim pe stradă? Le primim ca blesteme sau ca ocazii pentru a ne apropia de ei cu iubire?”.
”Să cerem harul”, a îndemnat papa la finalul alocuțiunii, ”de a ne uimi zi de zi pentru darurile lui Dumnezeu și de a considera diferitele circumstanțe ale vieții, chiar și cele care sunt mai greu de acceptat, ca ocazii pentru a face binele, după cum a făcut Isus cu orbul. Fecioara Maria să ne ajute în această privință, împreună cu Sfântul Iosif, omul drept și credincios”.
***
După rugăciunea ”Îngerul Domnului” papa a salutat grupurile de romani și pelerini din diferite țări și a făcut mai multe apeluri la solidaritate. Sfântul Părinte a amintit victimele cutremurului care, cu o zi înainte, a afectat populația ecuadoriană, dând asigurarea rugăciunii sale pentru cei care și-au pierdut viața și pentru toți cei afectați.
Un salut special a fost transmis către participanții la Maratonul Romei, specificând faptul că, la inițiativa asociației ”Athletica Vaticana”, acest important eveniment sportiv a devenit o ocazie de solidaritate în favoarea celor mai săraci.
Papa a transmis, de asemenea, felicitări tuturor taților, despre care a spus că ”în Sfântul Iosif trebuie să afle modelul, susținerea, întărirea pentru a-și trăi bine paternitatea lor”. Apoi, i-a îndemnat pe toți cei prezenți în Piață să se roage ”Tatăl Nostru” pentru toți tații din lume.
Ultimul îndemn la rugăciune pe care papa l-a transmis duminică la ”Angelus” a fost în favoarea ”chinuitului popor ucrainean, care continuă să sufere din cauza crimelor de război”.
La finalul rugăciunii ”Îngerul Domnului”, papa a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
