Începutul Triodului – Sfințirea pietrei de temelie a noii biserici din parohia greco-catolică Gilău, Cluj
Duminică, 5 februarie 2023 – Duminica Vameșului și a Fariseului, începutul perioadei Triodului -, Preasfinția Sa Claudiu a celebrat Sfânta Liturghie arhierească în parohia greco-catolică Gilău, cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”, parohie păstorită de pr. Daniel Tintelecan. Programul liturgic al acestei parohii se desfășoară într-o capelă, situată pe str. Principală, nr. 723, și prin vizita pastorală a Episcopului de Cluj-Gherla, visul credincioșilor de aici de a avea din nou o biserică începe să devină realitate prin binecuvântarea, cu acest prilej, a pietrei de temelie și a locului zidirii noii biserici.
Ierarhul a fost primit cu pâine și sare la locul viitoarei biserici parohiale – str. Republicii, zona „Între blocuri” – și a fost salutat de pr. Daniel Tintelecan, de preoții participanți la acest nou început de drum, precum și de primarul comunei Gilău, Gelu Vasile Topan. Episcopul de Cluj-Gherla a venit împreună cu pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general. S-a trecut la ceremonia sfințirii pietrei de temelie, oficiată în frigul iernii, pe locul acoperit cu zăpadă, dar care va deveni izvor de căldură spirituală – de raze de iubire ale Spiritului Sfânt, odată cu ridicarea aici a unei Case lui Dumnezeu. Au luat parte la ceremonia sfințirii și la Sfânta Liturghie ce a urmat și preoții: pr. Traian Cîmpean, pr. Ioan Ureche și pr. Vasile Sabo, din corpul didactic al Liceului Greco-Catolic „Inochentie Micu” din Cluj-Napoca, unde pr. Daniel Tintelecan a fost timp de mulți ani director și în prezent este profesor; pr. Marius Cîmpean, pr. Ilie Arieșan, pr. Călin Sechelea.
A diaconat dc. Lucian Ovidiu Marișca, cancelar eparhial. Au fost de față, de asemenea, ipod. Ovidiu Legean și studenți seminariști din Cluj-Napoca, precum și credincioși, între care oficialități ale comunei Gilău, profesori, surori din Congregația Maicii Domnului. După momentul de rugăciune și binecuvântare, toți cei prezenți, în procesiune și cu cântări de preamărire a lui Dumnezeu, pe un drum de aproximativ 10 minute, trecând și pe lângă biserica veche, care a fost binecuvântată, în urmă cu 102 ani, de Mitropolitul Vasile Suciu – aflată acum în administrarea Bisericii Ortodoxe – s-au îndreptat spre punctul liturgic în care parohia greco-catolică își desfășoară în prezent programul.
În capela devenită neîncăpătoare de mulțimea credincioșilor, a fost celebrată Sfânta Liturghie arhierească. Fiind începutul Triodului, Preasfinția Sa Claudiu și-a început cuvântul de învățătură din cadrul celebrării referindu-se la acest timp: „Astăzi începe o perioadă specială în calendarul liturgic, Perioada Triodului, care ne invită întotdeauna la convertire, fiindcă peste câteva săptămâni începe Postul Mare. Este o perioadă de convertire, de pocăință, un timp de schimbare, în care Dumnezeu ne cere să devenim mai buni. Și, sigur, depinde de fiecare felul în care înțelege să petreacă acest timp și ce are nevoie cu adevărat să schimbe”.
Privind la momentul de binecuvântare ce a precedat Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa Claudiu a spus: „Sfințirea locului unde se va ridica o biserică este un bun început pentru fiecare dintre noi. Locul pe care l-am binecuvântat, l-am consacrat, este un loc ca orice alt loc, din argilă. Dar din momentul în care Dumnezeu și-a revărsat binecuvântarea Lui prin rugăciunea noastră a tuturor, locul acela a fost consacrat lui Dumnezeu. Și așa cum locul acela a fost consacrat și pe el nu se va ridica orice fel de clădire, ci o biserică, un templu al lui Dumnezeu, la fel se întâmplă cu viețile noastre și cu trupurile noastre. De aceea, gândindu-ne la acest moment special, rar, să ne aducem aminte de momentul în care noi am fost botezați, în acel moment și noi am fost sfințiți, am fost consacrați și am devenit nu doar oameni ca toți ceilalți și care continuăm să trăim în mijlocul oamenilor și în această lume, ci am devenit, ne spune Sfântul Pavel, fiecare dintre noi, biserici ale lui Dumnezeu.”
„De aceea, momentul de astăzi și, de fapt, fiecare Sfântă Liturghie, ne aduce aminte de acest lucru. Fiindcă, în sine, nu este foarte greu să ridici o biserică, chiar dacă implică eforturi considerabile. Dar este mult mai greu să ridicăm biserica din inima noastră. Și, de aceea, v-aș invita pe toți cei prezenți, pe cei care aparțineți acestei parohii, pe toți cei care locuiți aici ca, pe măsură ce veți vedea ridicându-se biserica greco-catolică de aici, să încercați să construiți biserica din sufletele voastre. Pe măsură ce veți înfrumuseța biserica de aici, să vă gândiți la înfrumusețarea bisericii din inimile voastre. Și la aceasta, de fapt, folosește o biserică. Dacă rămâne doar o biserică de piatră, este frumos, este important, dar nu schimbă lucrurile cu adevărat. Dacă biserica de piatră nu ne aduce aminte de bisericile care suntem noi, fiecare dintre noi, lucrurile nu se schimbă cu adevărat. Acel loc, acea biserică, trebuie să fie un loc al lui Dumnezeu, un loc de pace, un loc de iubire.”
Preasfinția Sa Claudiu a vorbit despre „logica de ură” ce caracterizează tot mai mult lumea contemporană, care a generat războiul din Ucraina precum și „atâtea războaie în viața noastră, în familiile noastre”, de aceea „e nevoie ca prin contribuția fiecăruia dintre noi să clădim locuri de pace, de liniște, de iubire și o biserică este un astfel de loc dacă și în viața noastră devine un loc de iubire”. A continuat spunând că Evanghelia duminicii, pericopa „Vameșului și a Fariseului” (Luca 19,10-14), „ne ajută foarte mult în acest sens”, prin exemplul vameșului – în opoziție cu cel al fariseului – care vine în biserică, „se recunoaște ca păcătos, nu își neagă păcatul, nu vine în fața lui Dumnezeu să îi spună că este bun. Postura lui spune foarte mult: este în genunchi cu fața la pământ, nu îndrăznește să ridice privirea spre cer. Știe că este o distanță enormă între el și Dumnezeu, că el nu are dreptul nici măcar să își ridice privirea la Cer, dar își ridică în schimb rugăciunea. Și singura rugăciune pe care el o spune bătându-și pieptul este: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului»”.
Astfel, în textul evanghelic „sunt două atitudini și două vieți diferite”. „Evanghelia nu condamnă viața fiecăruia dintre ei, ci condamnă atitudinea care rezultă din această viață. Ea ne spune că nu este bine ceea ce face fariseul: prin acțiunile sale, în loc să crească iubirea de Dumnezeu și de aproapele, el se îndepărtează de ele, se închide într-un fel de bogăție spirituală”. De asemenea, Evanghelia ne spune că ceea ce face vameșul este bine. „Evanghelia de astăzi ne dă formula rugăciunii perfecte: «Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului»”. Pentru că „avem situația noastră, aceea de păcătoși, și avem și relația ce ne leagă de Dumnezeu: îndurarea, milostivirea. De aceea noi, la Sfânta Liturghie, continuăm să repetăm încontinuu «Doamne, îndură-te spre noi, Doamne miluiește-ne», fiindcă știm că doar îndurarea ne poate salva, nu ne pot salva operele noastre, nu ne pot salva rugăciunile noastre, posturile noastre”. Așa cum Dumnezeu este îndurător cu fiii Săi, a arătat Ierarhul, și credincioșii creștini sunt chemați să fie milostivi, să își ierte aproapele, să îi ajute pe cei păcătoși să se îndrepte și nu să îi condamne.
Pentru că „dacă nu știm să dăruim iubirea pe care am primit-o, viața noastră de credință este sufocată și de aceea Evanghelia de astăzi ne cere să intrăm într-o logică mult mai profundă, să trecem dincolo de aparențe”. „Rugăciunea noastră, postul nostru, faptele noastre bune sunt autentice dacă creștem în iubirea de Dumnezeu și de aproapele, dacă putem privi spre cei de lângă noi”. „Și dacă ne obișnuim să trăim îndurarea lui Dumnezeu încă de aici, din această viață, vom ști și în acel moment teribil, în care vom fi în fața lui Cristos, să îi spunem: «Doamne, Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»” Astfel, „perioada care începe este o perioadă de încercare. Să căutăm detalii din viața noastră. Să nu ne mulțumim doar cu ceva de fațadă: cu faptul că noi suntem creștini, avem un certificat de Botez și suntem în regulă. Noi trebuie să trăim Botezul nostru în fiecare clipă. Ce înseamnă să trăim Botezul nostru? Să spunem «nu» acestei lumi și logicii de ură, de răzbunare, de violență, și să spunem «da» lui Dumnezeu, care este iubire și îndurare. Dacă dorim iubirea și îndurarea, să o și dăruim. Atunci vom fi cu adevărat creștini”, a încheiat Preasfinția Sa Claudiu.
Pr. Daniel Tintelecan a rostit la încheierea Sfintei Liturghii un cuvânt de mulțumire, adresat în mod special Episcopului eparhial, pentru prezență, binecuvântare și susținere, „atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere sufletesc”, oferindu-i și un dar din partea credincioșilor, a Consiliului parohial, care a inclus o cruce de binecuvântare, „să ne puteți aduce de fiecare dată binecuvântările cerești”. Părintele a încheiat invitând pe toți participanții la această zi de sărbătoare la agapa fraternă ce a urmat.
Scurt istoric al parohiei greco-catolice Gilău
Șematismul din 1947 evidențiază parohia greco-catolică Gilău, aflată „la 17 km de sediul episcopal”, drept o „parohie veche, trecută la Sfânta Unire înainte de 1722”. Exista o „biserică de zid, edificată în 1896, renovată în 1911 și 1937 în stare bună, consacrată în 21 noiembrie 1921 de Mitropolitul Vasile Suciu. Poartă hramul Sfântului Nicolae.” Sunt amintite vizitații canonice ale Episcopului Ioan Szabó, în 27 septembrie 1887, și ale Episcopului Iuliu Hossu, în 9 iunie 1932 și în 27 iunie 1937. Lângă biserică se afla casa parohială și alte edificii, toate confiscate la venirea la putere a regimului comunist, în 1948.
În anul 1947, în parohia Gilău erau înscriși 2102 credincioși. În localitate exista și o parohie ortodoxă, cu biserică, ce avea 239 de credincioși; o comunitate mai mare calvină, de 900 credincioși, cu biserică; în număr mai mic credincioși romano-catolici, reformați luterani, creștini de alte confesiuni și 11 evrei. În parohia greco-catolică, păstorită la acea vreme de Protopopul onorar Victor Pop, activau asociațiile AGRU (45 membri) și Reuniunea Mariană (112 membre).
Parohia, reînființată în 1995, a fost încredințată, din anul 2004, pr. Daniel Tintelecan. De atunci, Preasfinția Sa Florentin a efectuat cel puțin trei vizite pastorale. Este consemnată, cu data de 20 ianuarie 2008, o vizită a Episcopului de Cluj-Gherla la Gilău. În capela parohiei greco-catolice din Gilău se află și poate fi venerat un semn al prezenței spirituale a sfântului protector, semn și al pătimirii și Jertfei Domnului: un fragment din crucea pe care a fost răstignit Sfântul Andrei.
