Vineri, 6 ianuarie 2023, papa Francisc a prezidat în bazilica San Pietro Sfânta Liturghie a solemnității Epifaniei Domnului. La omilie, papa a scos în evidență importanța căutării interioare a lui Dumnezeu. Neliniștea întrebărilor existențiale, riscul drumului și uimirea adorației sunt tot atâtea ”locuri” în care, a remarcat papa, Domnul ne așteaptă ca să ne întâlnească.
”O lumină luminează chiar și nopțile cele mai întunecoase, este Isus, steaua radioasă a dimineții, soarele dreptății, strălucirea milostivă a lui Dumnezeu care iubește pe tot omul și toate popoarele pământului”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii prezidată joi, 6 ianuarie 2023, în bazilica Sfântul Petru la solemnitatea Epifaniei Domnului, și celebrată de cardinalul Luis Antonio Tagle, care înainte de reforma Curiei Romane a fost prefect al Congregației pentru evanghelizarea popoarelor, astăzi, ”Departamentul pentru evanghelizare”.
La omilia primei Sfinte Liturghii după înmormântarea predecesorului său Benedict, papa Francisc a spus că ”Isus, asemenea unei stele care răsare (cf. Nm 24,17), vine să lumineze toate popoarelor și nopțile umanității. Asemenea Magilor, ridicându-ne ochii la cer, să ne întrebăm și noi: Unde este cel care s-a născut? (Mt 2,2). Altfel spus, care este locul în care îl putem afla și întâlni pe Domnul nostru?”. Urmând experiența Crailor de la Răsărit, papa a trasat trei drumuri de parcurs pentru a găsi un răspuns la această întrebare.
Primul ”loc” în care Domnului îi place să fie căutat este ”neliniștea întrebărilor”: ”Aventura fascinantă a acestor înțelepți orientali”, a spus Sfântul Părinte, ne învață că credința nu se naște din meritele noastre sau din raționamentele teoretice, dar este darul lui Dumnezeu. Harul său ne ajută să ne trezim din apatie și să facem spațiu întrebărilor importante ale vieții, întrebări care ne fac să ieșim din prezumpția de a ne simți bine și ne deschid la ceea ce ne depășește”. Numeroase sunt, într-adevăr, momentele vieții în care omul se întreabă ce înseamnă pentru el să fie fericit, unde se află viața deplină la care aspiră, unde se află iubirea care nu apune și învinge falimentele?
Papa Francisc: ”Se întâmplă că, zi de zi, atmosfera pe care o respirăm oferă tranchilizante ale sufletului, surogate pentru a seda neliniștea noastră și a sufoca aceste întrebări: de la produsele consumismului la seducțiile plăcerii, de la dezbaterile spectaculoase până la idolatria bunăstării. Toate par să ne spună: nu te gândi prea mult, lasă-i în pace, bucură-te de viață. (...) Să nu ne fie teamă să intrăm în această neliniște a întrebărilor: sunt întocmai căile care ne conduc la Isus”.
În al doilea rând, Domnul se lasă întâlnit în ”riscul drumului”. Papa Francisc a amintit aici ceea ce spunea regretatul său predecesor Benedict al XVI-lea despre Magii din Răsărit: ”Pelerinajul lor exterior era expresie a faptului că ei se aflau pe cale pe plan interior, a pelerinajului interior al inimii lor” (Omilie la Epifania Domnului, 6 ianuarie 2013).
Papa Francisc: ”La fel este și pentru credința noastră. Fără un drum continuu și un dialog constant cu Domnul, fără ascultarea Cuvântului, fără statornicie, nu se poate crește. Nu este suficientă vreo idee despre Dumnezeu și vreo rugăciune care calmează conștiința, necesar a se face discipoli în urmarea lui Isus și a Evangheliei sale, a vorbi cu El despre toate în rugăciune, a-L căuta în situațiile zilnice și pe chipul fraților. (...) Să nu uităm aceasta niciodată: credința este un drum, un pelerinaj, o poveste cu porniri și reporniri”.
În fine, după neliniștea întrebărilor și riscul drumului, al treilea loc în care Domnul se lasă întâlnit este ”uimirea adorației”. După o cale lungă și o căutare plină de frământări, evanghelistul ne spune că Magii au intrat în casă, ”au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui, apoi, căzând [la pământ], l-au adorat” (Mt 2,11).
Papa Francisc: ”Acesta este punctul decisiv: frământările noastre, întrebările noastre, drumurile spirituale și practicile credinței trebuie să se întâlnească în adorarea Domnului. Acolo își găsesc centrul lor originar pentru că totul se naște de acolo, pentru Domnul este cel care trezește în noi simțirea, acțiunea și lucrarea. Totul se naște și totul culminează acolo pentru că scopul oricărui lucru nu este să ajungem la un țel personal și să primim preamărire pentru noi înșine, ci să-l întâlnim pe Dumnezeu și să ne lăsăm îmbrățișați de iubirea sa, care dă întemeiere speranței noastre, care ne eliberează de rău, care ne deschide la iubirea față de ceilalți, care ne face persoane capabile să construim o lume mai justă și mai fraternă. La nimic nu folosește dacă ne dăm de lucru pe plan pastoral dacă nu-L punem pe Isus în centru, adorându-L”.
”Domnul ne invită astăzi”, a subliniat papa la omilie, ”să facem asemenea Magilor: să cădem la pământ, să ne predăm înaintea lui Dumnezeu în uimirea adorației. Să-L adorăm pe Dumnezeu, nu EU-l nostru; să-L adorăm pe Dumnezeu, nu falsele divinități care ne ademenesc cu fascinația prestigiului și a puterii, cu fascinația știrilor false, să-l adorăm pe Dumnezeu ca să nu ne închinăm în fața lucrurilor trecătoare și a mentalității seducătoare, dar goale, a răului”. ”Atunci vom descoperi”, a adăugat papa Francisc, ”că o lumină luminează chiar și nopțile cele mai întunecoase, este Isus, steaua radioasă a dimineții, soarele dreptății, strălucirea milostivă a lui Dumnezeu care iubește pe tot omul și toate popoarele pământului”.
