Luni, 8 iulie 2013, Papa Francisc a fost în vizită pastorală în insula siciliană Lampedusa, din Italia, loc al speranţei pentru mii de persoane din nordul Africii, în fugă din propriile ţări, fie din cauza conflictelor armate şi a persecuţiilor, fie din pricina dramaticei situaţii economice. Plecarea a avut loc în jurul orei 8.00, de la aeroportul militar Ciampino, Episcopul Romei sosind la Lampedusa în jurul orei locale 9.15.
Pontiful a dorit să se roage pentru toţi cei care şi-au pierdut viaţa în mare în încercarea de a ajunge pe un tărâm imaginat ca al făgăduinţei, voind totodată să dăruiască îmbrăţişarea şi apropierea sa sufletească refugiaţilor prezenţi în insula siciliană
Pe banerele cu care a fost întâmpinat Succesorul lui Petru se putea citi: „Papa Francisc ţinem la tine”, „bun-venit”, „pelerin al mării”, în vreme ce steaguri ale Statului Cetăţii Vaticanului fluturau în briza dimineţii pe străzile destinate trecerii Papei.
O vizită cu un program dens, cu depunerea în mare a unei coroane de flori pentru cele circa 20 de mii de persoane care şi-au pierdut viaţa în mare, înainte de a putea trece pragul insulei Lampedusa, a acestei Porţi de intrare în Europa, Papa fiind însoţit în acest gest de 120 de bărci de pescari, gardieni ai acestor ape şi de multe ori salvatori ai imigranţilor care sosesc cu ambarcaţiuni improvizate şi riscante.
Apoi, Papa Francisc a îmbrățișat pe cei care, deşi au reuşit să traverseze această Poartă a Europei, continuă să poarte greutatea dificultăţilor şi a fricilor prin care au trecut.
La ora 10.30 a fost celebrată Sfânta Liturghie pe stadionul insulei. Un amănunt impresionant este reprezentat de faptul că potirul, cârja pastorală şi amvonul au fost realizate cu bucăţi de lemn provenite de la nave ale speranţei.
În timpul predicii Suveranul Pontif a spus:
„Imigranţi morţi în mare, în acele bărci care în loc să fie un drum al speranţei au fost o cale a morţii, după cum scriu ziarele. Acum câteva săptămâni, când am aflat această ştire, repetată din păcate de multe ori, gândul a revenit mereu la ea, precum un spin în inimă, aducător de suferinţă”.
Cu aceste cuvinte şi-a început omilia Papa Francisc, la Sfânta Liturghie celebrată la Lampedusa cu ocazia vizitei în insula siciliană, destinată să atragă lumii atenţia asupra dureroasei situaţii în care numeroase persoane îşi pierd viaţa în mare, fără să ajungă la destinaţia care ar fi trebuit să însemne pentru ei o viaţă mai bună.
„Aşa ceva să nu se mai repete, vă rog!”, a spus Pontiful explicând: „am simţit că trebuia să vin aici să mă rog, să împlinesc un gest de apropiere, dar şi pentru a trezi conştiinţele noastre în legătură cu ceea ce s-a întâmplat, pentru ca aşa ceva să nu se mai repete”.
Episcopul Romei nu a folosit jumătăţi de cuvinte şi nici nu s-a preocupat să le şlefuiască pentru a nu zgâria. Dimpotrivă, intenţia sa este tocmai de „incomoda” conştiinţele, de a le chema la responsabilitate şi solidaritate colectivă, la nivelul societăţii, dar şi individual.
Sfântul Părinte a dorit să le mulţumească şi să-i încurajeze pe locuitorii din Lampedusa şi Linosa, asociaţiile de voluntari şi forţelor de ordine, care au demonstrat şi continuă să demonstreze atenţie faţă de persoanele care întreprind aceste călătorii în căutarea unei vieţi mai bune.
Succesorul lui Petru s-a adresat de asemenea imigranţilor musulmani care se pregătesc să intre în perioada Ramadanului, cu urarea de a se bucura de abundente roade spirituale, spunând: „Biserica vă este aproape în căutarea unei vieţi mai demne pentru voi şi familiile voastre”.
Întrebându-se asupra originii tragediilor petrecute în mare, Papa Francisc a amintit pagini ale Vechiului Testament şi a atras atenţia asupra visului de putere, de măreţie, ce conduce la un lanţ al greşelilor, la un lanţ al morţii şi al vărsării sângelui fraţilor noştri. „Unde este fratele tău?”, îl întreabă Dumnezeu pe Cain, „Vocea sângelui său strigă până la mine”.
„Aceasta nu este o întrebare adresată altora, ci este o întrebare adresată mie, ţie, fiecăruia dintre noi”, a spus Pontiful: „Acei fraţi şi acele surori încercau să iasă din situaţii dificile pentru a găsi un pic de seninătate şi de pace; căutau un loc mai bun pentru ei şi familiile lor, dar au aflat moartea. De câte ori nu se întâmplă ca cei care caută o viaţă mai bună să nu găsească înţelegere, primire, solidaritate. Iar vocile lor ajung până la Dumnezeu”.
Sfântul Părinte a dorit să le mulţumească încă o dată locuitorilor insulei care au dat dovadă de solidaritate şi generozitate: „Vouă, locuitorilor Lampedusei, vă mulţumesc încă o dată pentru solidaritate. Am vorbit recent cu unul din aceşti fraţi care, înainte de a ajunge aici, a trecut prin mâinile traficanţilor, a celor care-i exploatează pe cei sărmani, persoane pentru care sărăcia altora este o sursă de venit pentru ei”.
Revenind la explicaţia împietririi inimii în faţa suferinţele semenilor, Papa Francisc a explicat că este cultura bunăstării cea care ne face să ne gândim doar la noi înşine şi să devenim insensibili la strigătele altora, Episcopul Romei făcând o remarcă pe cât de tristă pe atât de memorabilă: „În această lume a globalizării am căzut într-o indiferenţă globalizată”.
În omilia de la Sfânta Liturghie celebrată la Lampedusa, Papa a făcut trimitere la unul din personajele romanului „Logodnicii”, de Alessandro Manzoni. Este vorba de „cel fără de nume”, aşa cum necunoscuţi şi fără de nume rămân imigranţii morţi în mare, neştiuţi şi neplânşi de nimeni şi pentru care trebuie să cerem: ”Iertare Doamne!”
Sursa:ro.radiovaticana.va
