Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


9 - = 5
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

“Iată, te-am însemnat în palmele Mele!” (Audio)

 
“Iată, te-am însemnat în palmele Mele!” (Audio)
  • 26 Apr 2014
  • 10275
Meditație pentru Duminica a II-a după Paști (a Tomii) Ev Io 20,19-31
Duminica a doua după Paști, numită și Duminica Tomii, a fost dedicată de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, în timpul pontificatului său, unui mister omniprezent în viața noastră: acela al Îndurării Divine. Dacă la prima vedere, degetul neîncrezător al apostolului Toma nu pare să aibă prea multe de văzut cu misterul Îndurării Divine, în fapt, cele două realități sunt mult mai profund legate decât am crede.

Vă propun doar două gânduri ce să ne ajute să înțelegem această intimă legătură și să constitue în același timp eventuale puncte de plecare pentru o meditație personală, menită să “întrupeze” în viața concretă a fiecăruia dintre noi, cuvântul Evangheliei.




În primul rând, momentul în care Isus apare ucenicilor. Acesta este momentul în care Mântuitorul le dăruiește Spiritul Sfânt și pune astfel în mâinile lor, într-un mod misterios, o responsabilitate și o tainică slujire. Sunt chemați să orânduiască și să guverneze, să ierte și să aline, cele ce se întâmplă în poporul lui Dumnezeu.

În istoria aparițiilor lui Isus în viața sfintei Faustina, apariții ce au făcut ca Divina Îndurare să devină o sărbătoare oficială în calendarul Bisericii Catolice, tocmai în Duminica Tomii, regăsim într-un anume fel acest aspect. În Jurnalul ei, putem citi despre un moment în care Mântuitorul îi cere să-și înștiințeze episcopul și să-i ceară acestuia să facă demersurile necesare către Sfântul Scaun pentru instaurarea acestei sărbători. Episcopul o ascultă și îi spune în schimb că nu va face nici un demers. Mai mult, îi cere să nu mai vorbească despre acest lucru. Întristată, sora Faustina îi încredințează lui Isus rezultatul demersului ei. Mântuitorul o îndeamnă la ascultare față de episcop și îi cere să facă exact așa cum acesta i-a spus, urmând ca planul lui Dumnezeu să se împlinească pe alte căi.

Vedem același exemplu de ascultare și supunere față de autoritatea Bisericii și în viața altor sfinți, cum ar fi sfântul Padre Pio de exemplu, chiar dacă în suferință și durere. Sensul acestui tip de încercări ne este dat de evanghelia de astăzi: exact așa cum Dumnezeu asumă neîncrederea lui Toma și o transformă într-o adevărată profesiune de credință: “Domnul meu și Dumnezeul meu”, tot așa și în viața Bisericii, Isus transformă neîncrederile și blocajele noastre, eșecurile noastre, în tot atâtea căi înspre împlinirea planului Său. Ascultarea față de această tainică slujire spirituală primită de apostoli prin darul Spiritului Sfânt, într-un cuvânt față de autoritatea Bisericii, nu dezamăgește niciodată.

În al doilea rând, suntem în evanghelia de astăzi în fața unei declarații de iubire fără margini din partea lui Dumnezeu. Mântuitorul arată ucenicilor și nouă, semnele cuielor. Iubirea lui Isus pentru noi, cea care l-a adus în lume, cea care l-a trecut prin patimi, prin răstignire și prin moarte, este de acum înscrisă în palmele mâinilor Lui. Și nu putem să nu ne ducem cu gândul la acel minunat pasaj din Vechiul Testament, adevărat remediu pentru a nu continua a noastră neîncredere în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi, în care Domnul prin profetul Isaia ne spune: “Sion zicea: "Domnul m-a părăsit. Domnul a uitat de mine!" Uită oare o femeie de pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are milă? Chiar dacă o astfel de femeie ar exista, Eu nu te voi uita pe tine niciodată. Iată, te-am însemnat în palmele Mele”.

Cine ne va mai putea despărți de-acum de iubirea Domnului nostru?

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Io 20,19-31.

În ziua cea dintâi a săptămânii, uşile fiind încuiate, acolo unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Spirit Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!  
Multe alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.