Locul copiilor în familie să nu fie luat de câini și pisici. La audiența generală de miercuri, 5 ianuarie 2022, papa Francisc a continuat seria catehezelor dedicată Sfântului Iosif, prezentându-l de această dată în calitatea sa de ”tată purtător de grijă al lui Isus”. Papa a făcut o pledoarie pentru transmiterea vieții pe cale naturală sau prin adopție. La finalul catehezei, papa a făcut o rugăciune pentru soții care nu pot avea copii.
"Sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al lui Isus” a fost tema catehezei prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 5 ianuarie 2022, cu participarea mai multor mii de romani și pelerini în Aula Paul al VI-lea.
În atmosfera sărbătorilor Nașterii Domnului, cateheza a început cu proclamarea unei pericope din Evanghelia după Sf. Matei în care citim: «Iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”».
La cateheza despre Sfântul Iosif ca tată al lui Isus, papa a remarcat că evangheliștii ”îl prezintă ca tată purtător de grijă al lui Isus, nu ca tată biologic” (Matei 1,16 și Luca 3,23). Pentru a înțelege paternitatea legală a lui Iosif, este necesar a ține cont că în Orientul antic era foarte frecventă, mai mult decât în zilele noastre, practica adoptării. ”Ca tată oficial al lui Isus, Iosif își exercită dreptul de a pune numele fiului, recunoscându-l din punct de vedere juridic. El este tatăl [lui Isus] pe plan juridic, dar nu generativ, nu l-a generat”. În antichitate, a reluat papa, ”numele era compendiul identității unei persoane”, drept care o eventuală schimbare a numelui însemna, practic, o schimbare a identității. Așa a fost, de exemplu, în cazul lui Avram, căruia Dumnezeu îi schimbă numele în Abraham, care înseamnă ”părintele multora” (Geneză 17,5). La fel a fost și pentru Iacob, care primește numele Israel, ”cel care luptă cu Dumnezeu” (Geneză 32,29 și 35,10). Mai presus de toate, a stabili numele unei persoane sau al unei realități însemna afirmarea propriei autorități asupra realității care era denumită, cum a făcut Adam când a dat nume tuturor animalelor (Geneză 2,19-20).
La rândul său, Iosif știe că pentru fiul pe care îl va naște Maria există deja un nume pregătit de Dumnezeu: ”lui Isus, numele i-l dă adevăratul tată al lui Isus, Dumnezeu”, iar numele Isus înseamnă ”Domnul mântuiește”, după cum explică îngerul: ”El va mântui poporul său de păcatele sale” (Matei 1,21). Această trăsătură particulară a Sfântului Iosif a oferit papei Francisc o importantă ocazie de a face o reflecție despre paternitate și maternitate, pentru că noi – a subliniat papa – ”trăim o epocă orfană”, iar ”civilizația noastră este un pic orfană”. Este o realitate care ”se simte” și ”ne face atât de mult rău”.
Papa Francisc: «Nu e de ajuns a aduce pe lume un fiu pentru a spune că cineva îi este tată sau mamă. ”Unul nu se naștem tată, ci devine tată. Și nu devine tată numai pentru că a adus pe lume un fiu, ci pentru că are grijă de o manieră responsabilă de el. Ori de câte ori cineva își asumă răspunderea pentru viața altcuiva, într-un anume sens exercită paternitatea față de el” (scris. ap. Patris corde). Mă gândesc în special la toți cei care se deschid la primirea vieții prin intermediul adopției, care este o atitudine atât de generoasă și de frumoasă!»
”Sfântul Iosif”, a reluat papa la cateheză, ”ne arată că această formă de legătură nu este secundară, nu este o repliere. Această formă de alegere este una dintre cele mai înalte forme de iubire, de paternitate și maternitate. Câți copii în lume așteaptă ca cineva să aibă grijă de ei! Și câți soți doresc să fie tați și mame dar nu reușesc din motive biologice sau, deși au deja copii, vor să împartă afecțiunea familială cu cel care a ajuns să fie lipsit de ea. Nu trebuie să ne fie teamă de a alege calea adopției, de a ne asuma riscul primirii”.
În timpurile noastre, a recunoscut pontiful, în această epocă ”orfană” se notează ”un anumit egoism. Zilele trecute vorbeam de iarna demografică de astăzi: lumea nu vrea să aibă copii sau numai unul și nimic mai mult. Iar multe perechi de soți nu au copii pentru că nu vor sau au numai unul pentru că nu vor să aibă alții, dar au doi câini, două pisici... Ei bine, da, câinii și pisicile ocupă locul copiilor. Știu, este de râs, înțeleg, dar aceasta este realitatea. Faptul de a renega paternitatea și maternitatea ne diminuează, ne răpește din omenie. Civilizația devine, în acest fel, mai bătrână și fără omenie, pentru că se pierde bogăția paternității și a maternității. Și are de suferit patria, care nu are copii și – după cum spunea cineva cu simțul umorului – cine va mai plăti taxele pentru pensia mea acum, că nu mai sunt copii? Cine va avea grijă de mine? El râdea, dar acesta este adevărul. Eu îi cer Sfântului Iosif harul de a trezi conștiințele și de a ne gândi la a avea copii. Paternitatea și maternitatea sunt plinătatea vieții unei persoane. Gândiți-vă la acest fapt. E adevărat, există paternitatea spirituală pe cel care se consacră lui Dumnezeu, precum și maternitatea spirituală, dar cel care trăiește în lume și se căsătorește trebuie să se gândească să aibă copii, să dăruiască viață, pentru că ei vor fi cei care îi va închide ochii, care se vor gândi la viitorul lui. Și dacă nu puteți să aveți copii, gândiți-vă la adopție. Este un risc, da, a avea un copil întotdeauna e un risc, fie pe cale naturală, fie prin adopție. Dar mai riscant este să nu ai copii. Mai riscant este a nega paternitatea, a nega maternitatea, fie cea firească, fie cea spirituală. Un bărbat și o femeie care de bună voie nu-și dezvoltă simțul paternității și al maternității duc lipsă de ceva principal, de ceva important. Gândiți-vă la acest lucru, vă rog”.
În această privință, a subliniat papa, ”instituțiile să fie pregătite să ajute la adopție, veghind cu seriozitate, dar simplificând în același timp parcursul necesar pentru ca să se poată realiza visul atâtor copii care au nevoie de o familie și visul atâtor soți care doresc să se dăruiască în iubire”. Papa transmis mărturia unui medic care, împreună cu soția, luase decizia de a adopta un orfan, iar când i-au prezentat unul cu sănătatea șubredă și l-a văzut în ochi, a spus că dacă i-ar fi spus aceasta înainte de a-l vedea, poate ar fi stat pe gânduri, dar după ce l-au văzut, s-au hotărât să-l ia acasă. ”Iată ce înseamnă”, a evidențiat pontiful, ”dorința de a fi tată, dorința de a fi mamă chiar și prin adopție. Să nu vă fie teamă de acest lucru!”.
”Mă rog pentru ca nimeni să nu se simtă lipsit de o legătură de iubire paternă”, a fost concluzia papei la cateheza audienței generale, ”iar cei care sunt bolnavi din cauza faptului că sunt orfani să meargă mai departe fără acest sentiment atât de urât. Fie ca Sfântul Iosif să-și exercite ocrotirea sa și ajutorul său asupra celor orfani și să mijlocească pentru perechile de soți care doresc să aibă un copil”.
Papa Francisc a încheiat cateheza cu această rugăciune: ”Sfintei Iosif, tu care l-ai iubit pe Isus cu iubire de tată, fii aproape de atâția copii care nu au familie și doresc să aibă un tată și o mamă. Susține-i pe soții care nu reușesc să aibă copii, ajută-i să descopere, prin această suferință, un proiect mai mare. Fă ca nimănui să nu-i lipsească o casă, o legătură, o persoană care să aibă grijă de el sau de ea și vindecă egoismul celui care se închide la viață ca să-și deschidă larg inima la iubire!”.
La saluturile finale, papa a mulțumit pentru spectacolul oferit participanților la finalul audienței de circul Rony Roller, a menționat prezența adolescenților din diferite dieceze italiene și a încheiat cu nelipsitul salut pentru cei înaintați în vârstă, bolnavi, tineri și soții recent căsătoriți: ”Mâine”, a spus papa în salutul său, ”vom celebra solemnitatea Epifaniei Domnului. Asemenea Magilor, să-L căutați cu inima deschisă pe Cristos, Lumina lumii!”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru” în limba latină și cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
