Sfântul Părinte a continuat șirul catehezelor dedicate Scrisorii sfântului apostol Paul către galateni, inspirându-se din capitolul 5, versetele 16, 17. Intitulată “Umblați în Spirit”, cateheza se oprește asupra îndemnului adresat creștinilor de apostolul neamurilor “de a umbla în Spirit”, deoarece a-l urma pe Isus înseamnă a merge după el pe drumul său, așa cum au făcut primii discipoli.
În același timp – a explicat pontiful – “a umbla în Spirit” înseamnă evitarea căii opuse, cea a egoismului, a căutării propriului interes, cale pe care apostolul o definește “dorința cărnii” (versetul 16).
“Spiritul Sfânt” – a spus pontiful – “este călăuza în această călătorie pe calea lui Cristos, un parcurs minunat dar și obositor, care începe de la Botez și durează o viață întreagă”. “Să ne gândim” – a continuat – “la o drumeție lungă în munți: este fascinantă, obiectivul ne atrage, dar necesită mult efort și tenacitate”.
Oprindu-se asupra cuvintelor apostolului: „umblați în Spirit”, „lăsați-vă conduși”, papa Francisc a explicat că aceste expresii care indică acțiune, mișcare, dinamism, ne împiedică să ne oprim la primele dificultăți și de îndeamnă să ne punem încrederea în „puterea care vine de sus”. „Urmând această cale” – a spus – „creștinul dobândește o viziune pozitivă asupra vieții”, ceea ce nu înseamnă „că răul prezent în lume a dispărut sau că impulsurile negative ale egoismului și mândriei nu mai există: înseamnă mai degrabă că a crede în Dumnezeu este întotdeauna mai puternic decât rezistența noastră și decât păcatele noastre”.
Îndemnul apostolului adresat galatenilor „de a umbla în Spirit” este adresat în același timp sieși; apostolul nu se situează deasupra comunității sale ci – după cum explică pontiful – „se situează în mijlocul parcursului nostru, al tuturor, pentru a da un exemplu concret cu privire la necesitatea de a asculta de Dumnezeu și de a răspunde tot mai mult și tot mai bine la călăuzirea Spiritului Sfânt”.
Pontiful a insistat asupra faptului că a umbla în Spiritul Sfânt “nu este doar o acțiune individuală, ci privește comunitatea în ansamblul ei”, iar urmarea căii indicată de apostol înseamnă “să facem loc harului și carității”. De fapt, apostolul neamurilor îi îndeamnă pe galateni să se ocupe de dificultățile celorlalți și, dacă cineva greșește, să folosească blândețea (cf 5,22), spunând: “Fraților, dacă un om a căzut într-o greșeală, voi, cei spirituali, corectați-l în duhul blândeții! Dar tu fii atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu! Purtați-vă unii altora povara!” (6:1-2).
Pontiful a atras atenția asupra faptului că, atunci când suntem tentați să-i judecăm greșit pe alții, așa cum se întâmplă adesea, trebuie să reflectăm mai întâi la propria fragilitate’ „Este bine să ne întrebăm” – a spus – „ce ne motivează să corectăm un frate sau o soră și dacă nu suntem cumva coresponsabili pentru greșeala lor. Pe lângă blândețe, Spirit Sfânt ne îndeamnă la solidaritate, la a purta poverile altora”, precum boala, lipsa unui loc de muncă, singurătatea, suferința. (...) Regula fraternă a corecției fraterne este iubirea: a dori binele fraților și surorilor noastre”.
La finalul catehezei, papa Francisc ne-a îndemnat „să umblăm cu bucurie și răbdare pe această cale, lăsându-ne călăuziți de Spiritul Sfânt”.
