Mii de romani și pelerini au luat parte duminică, 10 octombrie a.c., la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată de papa Francisc de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic.
În alocuțiunea sa despre Evanghelia duminicii după ritul roman sau latin, papa a evidențiat că omul bogat care merge la Isus reprezintă, de fapt, o ocazie de a face un adevărat test despre credința noastră”. Întrebarea lui – ”Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (v. 17) – arată, în realitate, modul în care mulți dintre noi înțelegem religia: ”Trebuie să fac ceva ca să obțin ceea ce îmi folosește”. Un adevărat ”raport comercial cu Dumnezeu”. În schimb, ”credința nu este un ritual rece și mecanic, un trebuie-fac-obțin, ci o chestiune de libertate și de iubire”. De aceea, primul lucru de făcut este ”să ne eliberăm de o credință comercială și mecanică, în care se insinuează imaginea falsă a unui Dumnezeu contabil, un Dumnezeu controlor, nu un tată”.
Isus îl ajută pe acest om făcându-l să vadă ”adevărata față a lui Dumnezeu”, pentru că credința nu se naște dintr-o datorie, din ceva de făcut sau de plătit, ”ci dintr-o privire de iubire care trebuie primită”. ”Viața creștină devine frumoasă dacă nu se bazează pe capacitățile noastre și pe planurile noastre, dar se bazează pe privirea lui Dumnezeu”. În fine, Isus îi spune acelui om bogat că un lucru îi mai lipsește. Ce nu avea omul acela? ”Darul, gratuitatea. Mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor (v. 21). Este ceea ce, probabil, ne lipsește și nouă. Deseori facem minimum indispensabil, pe când Isus ne îndeamnă la maximum posibil. De câte ori ne mulțumim cu obligațiile – poruncile, vreo rugăciune și multe alte lucruri de acest fel – de vreme ce Dumnezeu, care ne dă viața, ne cere salturi de viață! (...) Credința nu se poate mărgini la acei NU, pentru că viața creștină este un DA, un DA spus iubirii”.
Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, o credință fără dar, o credință fără gratuitate este o credință incompletă, este o credință slabă, o credință bolnavă. Am putea să o comparăm cu o hrană bogată și nutritivă căreia, în schimb, îi lipsește gustul, sau cu un meci jucat mai mult sau mai puțin bine dar fără goluri: nu, nu merge, lipsește sarea. O credință fără dar, fără gratuitate, fără fapte de caritate, în cele din urmă ne face să fim triști: ca acel om care, deși a fost privit cu iubire de Isus în persoană, s-a întors acasă întristat și abătut (v. 22). Astăzi ne putem întreba: La ce punct se află credința mea? O trăiesc ca pe ceva mecanic, ca pe un raport de datorii sau de interes cu Dumnezeu? Îmi amintesc să o alimentez lăsându-mă privit și iubit de Isus? (...) Și, atras de El, corespund prin gratuitate, prin generozitate, din toată inima?”
”Fecioara Maria, care i-a spus lui Dumnezeu un DA total, un DA fără rezerve – nu e ușor să spui DA fără rezerve, Fecioara Maria așa a făcut, un DA fără rezerve – să ne facă să gustăm frumusețea de a face din viața noastră un dar”, a spus la finalul alocuțiunii papa Francisc.
La saluturile finale, papa a menționat că pe 10 octombrie se marchează Ziua internațională a sănătății mintale și a ținut să-i amintească pe ”frații și surorile bolnavi de afecțiuni mintale, dar și victimele, deseori, tineri, ale sinuciderii. Să ne rugăm pentru ei și pentru familiile lor”, a fost îndemnul papei, ”ca să nu fie lăsați singuri, nici discriminați, ci primiți și sprijiniți”.
Înainte de a saluta grupurile de romani și de pelerini din diferite țări, papa a evidențiat beatificarea, ieri, la Napoli, a unei femei ”de mare credință și de o intensă viață de rugăciune, care s-a dăruit pentru necesitățile săracilor și ale celor suferinzi”: Maria Laurenția Longo, soție, mamă de familie și văduvă din secolul al XVI-lea, care a fondat Spitalul Bolnavilor Incurabili și călugărițele clarise capucine. Duminică, în schimb, la Tropea, în regiunea italiană Calabria, a fost beatificat preotul Francisc Mottola, fondator al Oblaților și Oblatelor Preasfintei Inimi, care a murit în 1969. ”Păstor plin de râvnă și neobosit vestitor al Evangheliei”, a spus papa în salutul său, ”el a fost un mărturisitor exemplar al unei preoții trăite în caritate și contemplație”.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
