“O, galateni fără minte! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit? Numai aceasta vreau să știu de la voi: ați primit Spiritul din faptele legii sau din ascultarea credinței? Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Spirit, sfârșiți acum în trup?” (Gal 3, 1-3) Acest fragment, luat din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni a stat la baza cuvântului de învățătură a papei Francisc de la audiența generală de miercuri, 1 septembrie a.c., din Aula Paul al VI-lea din Vatican.
După ce s-a oprit, în catehezele precedente, asupra pericolului de a abandona calea începută prin acceptarea Evangheliei – și anume formalismul și renegarea noii demnități primite – papa Francisc s-a oprit asupra modului direct cu care apostolul îi înfruntă pe Galateni, punându-i în fața alegerilor făcute și a condiției actuale.
„Termenii cu care apostolul Paul se adresează Galatenilor nu sunt, cu siguranță, de curtoazie” – a explicat pontiful, amintind că în alte Scrisori ale sale sunt lesne de găsit expresii precum „frați” sau „iubiți”. În schimb – notează – pe Galateni în numește de două ori „fără minte”, nu pentru că nu ar fi inteligenți, ci pentru că, „aproape fără să-și dea seama, riscă să piardă credința în Cristos pe care au primit-o cu mult entuziasm”.
“Sunt lipsiți de minte” – a explicat – “pentru că nu-și dau seama că pericolul este acela de a pierde comoara prețioasă, frumusețea noutății lui Cristos”. Observând că uimirea și tristețea apostolului sunt evidente, papa Francisc s-a oprit asupra modului în care Paul îi determină pe acei creștini să-și amintească de prima vestire pe care le-a făcut-o, prin care le-a oferit posibilitatea de a dobândi o libertate nesperată până atunci.
“Apostolul” – a continuat – “le adresează Galatenilor întrebări, cu intenția de a le trezi conștiințele. Este vorba despre întrebări retorice, deoarece Galatenii știu foarte bine că venirea lor la credința în Cristos este rodul harului primit prin predicarea Evangheliei”.
“Cuvântul pe care l-au ascultat de la Paul se concentra asupra iubirii lui Dumnezeu, manifestată pe deplin prin moartea și învierea lui Isus” – a continuat Sfântul Părinte, evidențiind că Paul nu ar fi putut găsi o expresie mai convingătoare decât aceea pe care le-a repetat-o lor deseori în cursul predicării: “Așadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Și ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). De aceea – a explicat – Galatenii trebuie să privească la acest eveniment, fără să se lase distrați de alte vestiri, intenția apostolului Paul fiind de a-i constrânge pe creștini să-și dea seama de valoarea mizei și să nu se lase „fermecați de vocea sirenelor care ar vrea să-i ducă la o religiozitate bazată doar pe respectarea, cu scrupulozitate, a preceptelor”.
Papa Francisc a evidențiat că apostolul Paul ne îndeamnă și pe noi să reflectăm asupra modului în care trăim credința. De aceea, este necesar să ne întrebăm dacă iubirea lui Cristos cel răstignit rămâne în centrul vieții noastre zilnice, ca izvor de mântuire, sau dacă ne mulțumim cu câteva formalități religioase pentru ne simți cu conștiința în regulă.
Pontiful ne sfătuiește să fim mereu conștienți de faptul că și noi suntem tentați să ne îndepărtăm de Domnul, în vreme ce Dumnezeu continuă să ne umple de darurile sale și să ne rămână alături, cu iubirea sa milostivă.