Evanghelia de astăzi ne spune două lucruri esențiale. În primul rând faptul că Împărăția cerurilor s-a apropiat sau este în mijlocul nostru, de aceea trebuie să ne convertim. Există un “de ce” al acțiunii și deci un sens al pocăinței la care suntem chemați. Dacă păcatul în mentalitatea ebraică are sensul unei devieri de la drumul înspre scopul propus, la fel ca o săgeată care ratează ținta, convertirea ar fi reîntoarcerea la calea cea dreaptă. Împărăția cerurilor nu mai e o țintă îndepărtată, pe care ne-o imaginăm doar, și de aceea cu greu ne mobilizăm forțele. Este în mijlocul nostru, acum. Nu ne putem preface că nu o vedem, chiar dacă avem în continuare libertatea de a merge pe calea greșită. Darul comuniunii cu Dumnezeu este la poarta sufletului nostru; banchetul bucuriei este pregătit. Nu avem nimic altceva de împlinit decât să facem un pas, să deschidem o ușă. Dar aici se joacă întregul mister al libertății noastre.
Al doilea lucru extrem de important este următorul: mântuirea noastră se joacă în prezent. Nu în trecut, nu în viitor, așa cum trăim noi de cele mai multe ori, ci acum. Un faimos autor spiritual spunea: “viața ne scapă de cele mai multe ori printre degete, în timp ce noi suntem ocupați să facem planuri de viitor”. Sau, am putea adăuga, în timp ce ne retrăim trecutul, plini de regrete și remușcări. Fratele Mihai din Prilog spunea: “ai păcătuit? Spovedește-te și mergi mai departe, fără să mai pierzi timpul cu ceea ce ai făcut". Există și simpatica poveste a celor doi călugări care ajungând la un râu, întâlnesc o tânără care nu are curajul să intre în apa învolburată. Unul dintre călugări o ia în brațe și o trece dincolo, apoi își continuă drumul. După o bună bucată de timp, celălalt călugăr îi spune: “nouă nu ne este permis să ne atingem de femei. Cum ai putut să o iei în brațe pe tânăra de la râu?” Primul îi răspunde: “Eu am lăsat-o pe celălalt mal al râului, tu încă o mai porți cu tine?”
O lumină mare a răsărit pentru noi, cei care stăteam în întuneric și în umbra morții. Însă la fel cum evanghelia începe cu adevărat doar atunci când o lăsăm să înceapă în sufletul nostru, la fel Isus, lumina lumii, va alunga întunericul din noi doar atunci când vom schimba direcția vieții noastre în funcție de urmele pașilor săi. Cu alte cuvinte, atunci când ne vom converti. Evanghelia ne indică și momentul ideal pentru această schimbare: ACUM!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 4,12-17.
Isus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". De atunci a început Isus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
