Manifestarea inter-religioasă ”Nimeni nu se salvează de unul singur – pace și fraternitate”, desfășurată în seara de 20 octombrie 2020 la Roma, s-a încheiat cu un ”Apel la pace” semnat de papa Francisc și de liderii mai multor religii după ce au aprins candelabrul păcii. Un grup de copii a înmânat Apelul reprezentanților religioși, ambasadorilor și autorităților prezenți în Piazza del Campidoglio.
Papa Francisc și lideri ai mai multor religii au semnat în seara de marți, 20 octombrie 2020, un ”Apel la pace” în care subliniază importanța fraternității între oameni. ”O lume fără război și fără violență nu este o utopie”, afirmă liderii religiilor în Apel, în timp ce subliniază că ”războiul este un faliment al politicii și al umanității”.
”Apelul la pace” a fost semnat de liderii religiilor la finalul ceremoniei ”Nimeni nu se salvează de unul singur – pace și fraternitate”, organizată de Comunitatea Sfântul Egidiu în centrul istoric al Romei, mai precis, în Piazza del Campidoglio. Manifestarea a început cu Rugăciune pentru pace, desfășurată în diferite biserici și locații, și s-a încheiat cu aprinderea candelabrului păcii. Mai mulți copii au înmânat ”Apelul la pace” reprezentanților religiilor, ambasadorilor și autorităților.
În ”Apelul la pace”, semnat de liderii religioși la finalul ceremoniei, se face referință la spiritul întâlnirilor inter-religioase de la Assisi și se afirmă angajamentul de a trăi și de a propune acest Apel la pace responsabililor statelor și tuturor cetățenilor lumii.
Apelul amintește că în aceeași Piazza del Campidoglio, după cel de-al Doilea Război Mondial, națiunile beligerante au încheiat un Pact întemeiat pe ”un vis de unitate”, care apoi s-a realizat, Europa unită. ”Astăzi, în acest timp de dezorientare, afectați de urmările pandemiei de Covid-19 care amenință pacea mărind inegalitățile și temerile”, liderii religiilor subliniază că ”nimeni nu se poate salva de unul singur, niciun popor, nimeni”.
Într-o lume plină de conexiuni, dar în care ”deseori se pierde simțul fraternității”, liderii spun în Apel că, în realitate, ”suntem frați și surori, toți! Îl rugăm pe Cel preaînalt ca, după acest timp de încercare, să nu mai existe un «ceilalți», ci un mare «noi», bogat în diversitate. Este timpul de a visa din nou cu îndrăzneală că pacea este posibilă, că pacea este necesară, că o lume fără război nu este o utopie. De aceea, vrem să spunem încă o dată: Să nu mai fie niciodată război!”
Din nefericire, se constată în Apel, ”războiul a început să pară din nou pentru mulți o cale posibilă pentru soluționarea controverselor internaționale. Nu este așa. Mai înainte de a fi prea târziu, vrem să amintim tuturor că războiul lasă întotdeauna lumea într-o stare mai rea decât a găsit-o. Războiul este un faliment al politicii și al omenirii”.
Semnatarii Apelului cer guvernanților ”să respingă limbajul dezbinării, susținut adesea de sentimente de teamă și neîncredere, și să nu întreprindă căi fără întoarcere. Să privim împreună la victime. Există numeroase, prea multe conflicte încă deschise”.
”Responsabililor statelor”, afirmă liderii religiilor, ”le spunem: să lucrăm împreună la o nouă arhitectură a păcii. Să ne unim puterile pentru viață, sănătate, educație și pace. A sosit momentul să folosim resursele utilizate pentru producția de arme din ce în ce mai distrugătoare, purtătoare de moarte, ca să alegem viața, să îngrijim omenirea și casa noastră comună. Să nu pierdem timpul! Să începem cu obiective posibil de atins: să ne unim încă de astăzi eforturile pentru a limita răspândirea virusului până când nu vom avea un vaccin care să fie potrivit și accesibil tuturor. Această pandemie ne amintește că suntem frați și surori de sânge”.
”Tuturor celor care cred, femeilor și bărbaților de bună voință, le spunem: să devenim, de o manieră creativă, artizani ai păcii, să construim prietenia socială, să ne însușim cultura dialogului. Dialogul loial, perseverent și curajos este antidotul la neîncredere, dezbinare și violență. Dialogul dizolvă la rădăcină rațiunile războaielor, care distrug proiectul de fraternitate înscris în vocația familiei umane”.
”Nimeni nu se poate simți lăsat pe margine”, se afirmă în Apelul la pace. ”Suntem cu toții coresponsabili. Cu toții avem nevoie să iertăm și să fim iertați. Injustițiile lumii și ale istoriei nu se vindecă prin ură și răzbunare, ci prin dialog și iertare”.
”Dumnezeu să inspire aceste idealuri în noi toți și această cale pe care o parcurgem împreună, plăsmuind inima fiecăruia și făcând din noi mesageri ai păcii”, se spune la finalul Apelului la pace.
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
