Nu, nu e vorba de pizza cu acest nume, ci de o călătorie. Evangheliile o menționează în patru circumstanțe pe Sfânta Maria Magdalena, creionând astfel un adevărat parcurs al Exercițiilor Spirituale! După cum se știe, periplul spiritual inspirat de Sfântul Ignațiu de Loyola este descris ca durată pe o perioadă de patru săptămâni. Aceste săptămâni nu sunt însă unități de timp, ci un împătrit univers tematic pentru meditația personală: recunoașterea și dezlipirea de păcat, urmarea lui Hristos în alegerile lui de viață, imitarea lui, patima și întâlnirea cu Cel înviat. Putem găsi, așadar, în Sfânta Magdalena o adevărată călăuză spirituală, în oricare „anotimp” spiritual ne-am afla.
I – „Deformata reformare”: Maria Magdalena, din care Isus scosese șapte diavoli (Luca 8,2).
Prima menționare a Mariei Magdalena vine într-un context de pelerinaj comunitar. Ea face parte din grupul de femei care, alături de cei doisprezece, „erau cu El”. Mai mult, despre respectivele femei se spune că „fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli”. Toate aceste detalii sunt extrem de importante: primul anotimp al vieții spirituale omului credincios presupune că cea dintâi întâlnire cu Mântuitorul o face în „iadul” său. Într-adevăr, iadul cu diavolii săi „intră” în noi în timpul vieții, înainte de a fi posibilitatea reală a pedepsei după Judecata de apoi! Așa cum Cel Înviat s-a coborât la Iad, potrivit mărturisirii de credință, la fel Isus îi scoate pe diavoli din Maria Magdalena. Aici accentul este pus pe vindecare, amintindu-ne că Biserica rămâne întâi de toate un „spital de campanie” pentru lupta cu duhurile rele și cu boala. Textul din Evanghelie se referă la „slăbiciuni”, adică tocmai la acele aspecte pe care încercăm să le scuzăm. „Slăbiciunile” sunt terenul preferat al „celor șapte diavoli” care se întorc după ce omul fusese eliberat de Rău. Se întorc spre împietrirea inimii și înrăutățirea stării celui vindecat, „mai rău ca la început”, dacă acesta nu devine statornic în urmarea lui Hristos.
II – „Reformata conformare”: Maria Magdalena îl urmează pe Isus, „slujind cu ceea ce avea” (Luca 8,3)
În acest pasaj sunt narate și exemplificate exigențele urmării lui Isus: „dacă vrea cineva să vină după Mine” devine în cazul Mariei Magdalena prima și cea mai puternică expresie a libertății sale. Numai cine este eliberat îl poate urma pe Hristos: urmarea presupune o „con-formare” cu Acela care, deși din fire Dumnezeu, a luat „formă” de slujitor, de rob (cf. Filipeni 2,2-7). Așa cum am văzut, această urmare presupune „lepădarea de sine” ca renunțare la „răul din sine”. Or aici „răul din sine” este identificat prin „diavolii” care fuseseră alungați. Înțelegem din această exemplificare că „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”: urmarea unuia cere în mod radical îndepărtarea celuilalt. Iar aceasta trebuie practicat zilnic în „pelerinajul” vieții, nu doar la nivel de intenții, ci prin „slujire” cu „tot” ce unul are și este (huparkein le îmbrățișează pe amândouă în limba greacă)!
III – „Conformata confirmare”: această urmare este confirmată pe Golgota (Ioan 19,25).
Maria Magdalena este una dintre cele trei femei amintite de Sfântul Ioan stând lângă crucea lui Isus, alături de Mama Lui și de Maria lui Cleopa. Ea se numără printre foarte puținii apropiați ai lui Isus care-l urmează fără încetare. Acest lucru înseamnă „asumarea Crucii”, la care se referea Isus în cuvântul său când propunea exigențele chemării lui. Prezența Magdalenei la picioarele Crucii confirmă adevărul care spune „iubește mult acela cui i s-a iertat mult”. Astfel, ea împărtășește cu Maica Domnului aceeași poziție verticală în fața Crucii, stând fără să se prăbușească, semn inconfundabil al unei iubiri încercate, „care pe toate le rabdă, pe toate le îndură” (1 Corinteni 13).
IV – „Confirmata transformare”: Maria Magdalena se transformă în înainte-mergătoarea Aceluia pe care îl urma! (Ioan 20,18)
Întâlnirea cu Cel înviat nu lasă pe nimeni neschimbat. Acest fapt este ilustrat exemplar de Maria Magdalena. Tocmai ei i s-a arătat Isus înviat, ei „din care El scosese șapte diavoli” (Marcu 16,9). De ce această insistență a staturii femeii? Pentru că drumul început prin întâlnirea cu Isus în „iadul lăuntric” nu se termină decât printr-o nouă întâlnire, de data aceasta cu Cel înviat (Ioan 20, 1-18). Drumul acestei transformări efective este oferit creștinului în mod sacramental prin Taina Mărturisii păcatelor și Sfânta Euharistie. Astfel, Maria Magdalena este o călăuză veritabilă de-a lungul acestor Exerciții Spirituale. Sfânta arată prin exemplul vieții sale că nicio vindecare de „diavolii” care ne chinuiesc și nicio urmare autentică a lui Hristos nu poate fi împlinită în afara Sfintei Împărtășanii, adică a întâlnirii cu Isus Cel Înviat.
Maria Magdalena să ne ajute, așadar, a nu căuta în viețile noastre secretul vreunui cod „al lui Da Vinci”, ci Taina iubirii lui Hristos!
Pr. Marius Taloș SJ
