Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

MĂRTURISITORI AI LUMINII! Meditația PS Claudiu la Duminica a VI-a după Paști

 
MĂRTURISITORI AI LUMINII! Meditația PS Claudiu la Duminica a VI-a după Paști
  • 23 Mai 2020
  • 707

(Duminica Orbului)


Apa revine și astăzi în evanghelia după Ioan. Aceeași apă în care se cufundă Isus pentru a primi botezul lui Ioan, aceeași de la nunta din Cana sau din scăldătoarea Vitezda, o regăsim și astăzi ca semn al renașterii, al reînnoirii și în fond al unei noi creații. Apa revine constant în ce-a de-a patra evanghelie pentru a ne aduce aminte că în Isus nu ne întâlnim doar cu un mare prooroc, cu un mare taumaturg, ci cu însuși Fiul lui Dumnezeu, care ne dăruiește o viață cu totul nouă. Ingredientele vindecării de astăzi sunt mai mult decât explicite în acest sens: noroiul care unge ochii orbului este făcut din pământ și salivă, acel pământ folosit drept plămadă pentru Adam, și saliva care conține, în simbologia ebraică, spiritul persoanei. Pământul, spiritul și apa din scăldătoarea Siloamului ne indică o adevărată nouă creație. De fapt valențele noutății persoanei sunt atât de bine redate de reacția cunoscuților lui care nu-l mai recunosc: pentru ei este un altul, chiar dacă seamănă întrucâtva cu cel de dinainte.

Adevărata luptă începe de acum înainte, fiindcă recăpătarea vederii nu reprezintă decât primul pas înspre lumină. Omul nostru a perceput lumina pe care o percep și ceilalți, dar și ceva în plus: lumina lumii, pe Cristos Fiul lui Dumnezeu. Încă nu-l cunoaște, pentru moment este doar “omul care se numește Isus”. Progresiv însă, repetând precum o litanie istoria vindecării sale, adevărata Lumină prinde tot mai mult contur în sufletul său și această Lumină vădește întunericul din mințile celor care-l interoghează încontinuu.

Viața noastră este angrenată în același fel de luptă între două tipuri de lumină: cea a ratiunii umane și lumina lui Dumnezeu. Rațiunea, atunci când se pretinde autonomă, ar dori să circumscrie, să înțeleagă și să explice absolut tot ceea ce există, însă ea poate merge doar până la un punct, deoarece este limitată. Dincolo de acest punct există două atitutini. Cea a orbului vindecat, care își dă seama că i s-a întâmplat ceva dincolo de înțelegerea lui și se deschide de aceea umil în fața misterului, înțelegând prin credință. Cealaltă atitudine este reprezentată de reacția fariseilor care încearcă să elimine ceea ce nu pricep și nu intră în schemele lor. Împreună cu fariseii sunt și alții, din păcate chiar și părinții celui vindecat, care fac un pas în spate și îl abandonează astfel într-un mod subtil spunând fariseilor: “noi nu știm ce s-a întâmplat, întrebați-l pe el”.

Avem și noi de dus aceeași luptă și aceeași mărturie. Este mare tentația de a ne pleca în fața fariseilor de astăzi, pentru a fi acceptați, pentru a fi tolerați. Pentru a nu fi alungați din Sinagoga acestei lumi. În acest caz însă, cum l-am mai putea privi în ochi pe Cel ce ne-a dăruit nu doar lumina ochilor ci și lumina veșnică, cea fără de apus? Fiți așadar curajoși și mărturisiți plini de încredere darul primit! Închinați-vă nu în fața mai marilor acestei lumi, ci în fața Celui care ne întărește cu prezența Lui nu doar în această viață ci și dincolo de ea, fiindcă lumea și lumina cea materială vor trece, însă noi, fii ai Luminii celei neînserate, suntem meniți veșniciei!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

 

 

 

Ev Io 9,1-38.

 

În vremea aceea trecând Isus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Isus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Isus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Isus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Cristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă mărire lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. Şi a auzit Isus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Isus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.