de Massimo Introvigne
Unul dintre argumentele împotriva ”căsătoriei” între persoanele de acelaşi sex este că astfel s-ar admite o formă alternativă de căsătorie, diferită de cea dintre un bărbat şi o femeie și s-ar deschide uşa la recunoaşterea altor forme alternative, precum poligamia.
După sentinţa Curţii Supreme din SUA de pe 26 iunie 2013, care deschidea porţile căsătoriei dintre persoane de acelaşi sex, preşedintele american Obama, cu zâmbetul pe buze a spus: “Love is love” - “Dragostea este dragoste”. Dar, spun unii, dacă iubirea este mereu iubire, cine suntem noi să judecăm poligamia, cântată în poemele arabe cu multe secole înainte de a se vorbi de uniunile dintre homosexuali? Nu ar trebui statul să recunoască şi poligamia?
Când această obiecţie era în centrul atenţiei, susţinătorii ”căsătoriilor” dintre persoanele de acelaşi sex afirmau că poligamia este o absurditate. Nu au trecut decât 6 luni până când, printr-o sentinţă ”istorică”, Tribunalul Federal Utah a declarat neconstituţionale mai multe articole din legea care interzice poligamia. Utah este singur stat federal din SUA în care mormonii sunt majoritari, de aceea trebuie să aruncăm o privire la istoria lui.
Printre revelaţiile cele mai surprinzătoare pe care fondatorul mormonilor - Joseph Smith (1805-1844) – a spus că le-a primit de la Dumnezeu, a fost reinstaurarea poligamiei, motiv pentru care mormoni au început s-o practice din 1842. După asasinarea fondatorului lor, s-au retras în Utah unde au întemeiat un stat independent care a legalizat în 1852 poligamia. Statul Federal American a revendicat însă teritoriul mormonilor care a fost integrat în SUA în 1890, iar Biserica Mormonilor a abandonat practicarea poligamiei. Astăzi mai există aproximativ patruzeci de mii de mormoni care practică poligamia, însă marea majoritate, aproximativ 11 milioane, au abandonat-o.
Problema poligamiei a fost readusă în atenţia americanilor prin serialul „Big Love” în care un mormon avea trei soţii. Biserica Mormonă a contestat serialul deoarece acesta le atribuia mormonilor o practică pe care ei nu o mai aveau de 100 de ani. Serialul a fost creat de un cuplul de scenarişti homosexuali în perioada în care niciun stat din cadrul SUA nu accepta căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex. Cei doi scenarişti au spus mereu că prezentând pe micile ecrane povestea unui poligam, doreau să-i convingă pe americani că există şi alte forme alternative de căsătorie.
Seria TV „Big Love” s-a terminat în 2011, însă succesul său a convins televiziunea americană să propună alte produse asemănătoare, precum „Sister Wives” - „soţii surori” –, un reality show în care este prezentată viaţa unui poligam, Kody Brown, alături de cele 4 soţii şi 17 fii. Emisiunea şi-a început transmisia în 2010 şi continuă să fie difuzată.
Poligamul protagonist a fost acuzat de încălcarea legii care interzice poligamia în statul Utah, sfidând-o în fiecare săptămână pe micile ecrane. Brown a făcut recurs la un tribunal federal unde a susţinut că legea care interzice poligamia este neconstituţională din două motive: în primul rând pentru că violează libertatea religioasă, în al doilea pentru că dacă homosexualii beneficiază de anumite drepturi, şi poligamii sunt îndreptăţiţi să fie protejaţi.
Acum câteva zile, Tribunalul Federal i-a dat dreptate lui Brown şi a declarat neconstituţionale unele articole din legea anti-poligamie din Utah. Victoria nu este însă deplină deoarece căsătoriile multiple ale poligamilor nu vor putea fi încă recunoscute în mod legal.
Chiar dacă în Europa nu sunt mulţi mormoni poligami, există musulmani poligami, iar unii dintre ei s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor omului. Iar dacă Europa a început să accepte căsătoriile între persoane de acelaşi sex, este posibil să accepte şi poligamia. Cine mai apără familia?
Traducere: Andrei Hrişman
Sursa:www.lanuovabq.it
