«"Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?" (Mt 12,48) Prin această întrebare, Isus a provocat întreaga mulţime care-l asculta să se întrebe asupra unui lucru care ar putea să pară pe cât de evident pe atât de sigur: cine sunt membrii familiei noastre, cei care ne aparţin şi cărora noi le aparţinem? Lăsând ca întrebarea să răsune în ei în mod clar şi nou, [Isus] răspunde: "Oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri acela îmi este şi frate şi soră şi mamă." (Mt 12,50). În acest mod rupe nu doar determinismele religioase şi legale ale epocii, dar şi orice pretenţie excesivă din partea oricui ar considera că s-ar putea lăuda cu drepturi preferenţiale asupra Lui. Evanghelia este un îndemn şi un drept gratuit pentru toţi cei care vor să asculte.» Astfel şi-a început papa Francisc omilia din cadrul Sfintei Liturghii celebrată joi, 21 noiembrie, pe Stadionul Naţional din Bangkok.
Pornind de la observaţia că Evanghelia este "ţesută cu întrebări care încearcă să pună în criză, să scuture şi să-i îndemne pe discipoli să pornească la drum, pentru a descoperi acel adevăr în măsură să dea şi să genereze viaţă", papa Francisc a explicat înţelesul acestor întrebări, spunând că "întrebările Învăţătorului doresc întotdeauna să ne reînnoiască viaţa noastră şi pe cea comunităţii noastre cu o bucurie fără egal" (cf Exortaţiei apostolice Evangelii gaudium, 11).
Papa Francisc: «Astfel s-a întâmplat primilor misionari care au pornit la drum şi au ajuns în aceste ţinuturi: ascultând Cuvântul Domnului, încercând să răspundă la cererile sale au putut vedea că aparţineau unei familii cu mult mai mare decât cea generată de legăturile de sânge, de cultură, de religie sau de apartenenţa la un anumit grup. Împinşi de forţa Spiritului Sfânt şi umplându-şi bagajele cu speranţa care se naşte din vestea cea bună a Evangheliei, au pornit la drum pentru a-i căuta pe membrii acestei familii pe care încă nu o cunoşteau. Au ieşit pentru a le căuta chipurile. Era necesar să-şi deschidă inima spre o nouă măsură, capabilă să depăşească toate adjectivele care întotdeauna divid, pentru a descoperi numeroase mame şi fraţi thai care lipseau de la celebrarea euharistică duminicală.»
Evidenţiind că fără această întâlnire creştinismului i-ar fi lipsit "chipul thai", cu cânturile, dansurile şi surâsul caracteristice acelor ţinuturi, pontiful s-a oprit asupra creării Vicariatului Apostolic de Siam, spunând:
Papa Francisc: «Au trecut 350 de ani de la crearea Vicariatului Apostolic de Siam (1669-2019), semn al îmbrăţişării familiare produse în aceste ţinuturi. Doar doi misionari au fost în măsură să găsească curajul de a arunca seminţe care, încă din acel timp îndepărtat, cresc şi încolţesc într-o varietate de iniţiative apostolice, care au contribuit la viaţa naţiunii. Acest aniversar nu înseamnă nostalgia trecutului, ci focul speranţei pentru ca şi noi, în prezent, să putem răspunde cu aceiaşi determinare, forţă şi încredere. Este aducerea aminte festivă şi plină de recunoştinţă care ne ajută să ieşim cu bucurie pentru a împărtăşi viaţa nouă care vine de la Evanghelie cu toţi membrii familiei noastre pe care încă nu o cunoaştem.»
