Catehismul zi de zi 315-324

15 Dec 2013
1353

PE SCURT

315. În crearea lumii şi a omului, Dumnezeu a aşezat prima şi universala mărturie a iubirii sale atotputernice şi a înţelepciunii sale, cea dintâi vestire a «planului bunăvoinţei sale» care îşi află împlinirea în noua creaţie în Cristos.

316. Deşi lucrarea creaţiei este atribuită în primul rând Tatălui, este deopotrivă adevăr de credinţă faptul că Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt sunt principiul unic şi indivizibil al creaţiei.

317. Dumnezeu singur a creat universul, în mod liber, direct, fără nici un ajutor.

318. Nici o făptură nu are puterea infinită necesară pentru «a crea» în sensul propriu al cuvântului, adică de a produce şi de a da fiinţă la ceea ce nu exista nicicum (a chema la existenţă "din nimic").

319. Dumnezeu a creat lumea ca să-şi arate şi să-şi împărtăşească slava. Făpturile sale să aibă parte de adevărul, de bunătatea şi de frumuseţea sa: aceasta este slava pentru care Dumnezeu le-a creat.

320. Dumnezeu, care a creat universul, îl păstrează în existenţă prin Cuvântul său, "Fiul care ţine toate cu cuvântul puterii sale" (Evr 1, 3), şi prin Spiritul său Creator şi dătător de viaţă.

321. Providenţa divină constă în dispoziţiile prin care Dumnezeu călăuzeşte cu înţelepciune şi iubire toate făpturile la scopul lor ultim.

322. Cristos ne îndeamnă la abandonarea filială în mâinile Providenţei Tatălui nostru ceresc, iar Sfântul apostol Petru continuă: "Aruncaţi asupra lui toată grija voastră, căci El se îngrijeşte de voi" (1 Pt 5, 7).

323. Providenţa divină lucrează şi prin acţiunea făpturilor. Dumnezeu le dă oamenilor să colaboreze liber la planurile sale.

324. Faptul că Dumnezeu permite răul fizic şi răul moral este un mister pe care El îl luminează prin Fiul său, Isus Cristos, mort şi înviat pentru a birui răul. Credinţa ne dă certitudinea că Dumnezeu nu ar îngădui răul dacă nu ar face ca din răul însuşi să se nască binele, pe căi pe care noi nu le vom cunoaşte întru totul decât în viaţa veşnică.