Văzând prin credință. Meditația PS Claudiu la Duminica a III-a după Paști (AUDIO))

Văzând prin credință. Meditația PS Claudiu la Duminica a III-a după Paști (AUDIO))

Văzând prin credință. Meditația PS Claudiu la Duminica a III-a după Paști (AUDIO))

(Duminica Mironosițelor)

După Înviere avem un mod cu totul nou de prezență a Mântuitorului. Pe de altă parte avem deasemenea reacții cel puțin interesante ale ucenicilor și ale femeilor mironosițe. Dacă Isus Înviat apare sau dispare într-un chip surprinzător, așa cum vedem de exemplu în cazul apostolilor închiși de frica iudeilor sau în cazul ucenicilor de la Emaus, la fel de surprinzătoare este și reacția celor care îl întâlnesc. Femeile din evanghelia de astăzi aud vestea cea bună a Învierii din partea îngerului și ne-am aștepta ca pline de bucurie, să vestească tuturor bucuria. În schimb, cuprinse de frică, fug și nu scot o vorbă. Un alt aspect neașteptat este acela că persoanele apropiate lui Isus nu-l mai recunosc. Maria Magdalena de exemplu se uită la El și nu-l vede. Doar în momentul în care este chemată pe nume, ochii i se deschid. Cu ucenicii din Emaus se întâmplă la fel: merg împreună cu El, vorbesc cu El și totuși nu-l recunosc. Ochii lor se deschid în momentul frângerii pâinii, însă în momentul în care îl recunosc, Isus dispare. Cu siguranță Mântuitorul este același pe care cu toții l-au cunoscut, însă este în fața lor Înviat, iar învierea aduce cu sine câteva noutăți, ca de exemplu aceea că porțile încuiate nu mai reprezintă un obstacol. Pentru a-l recunoaște pe Isus Înviat, ucenicii trebuie să facă un pas în plus față de ceea ce știau deja, fiindcă Învierea este de domeniul credinței. Întorcându-ne la ucenicii din Emaus, aceștia sunt însoțiți de Isus nu doar fizic ci și spiritual, fiindcă Mântuitorul îi ia de pe tărâmul deziluziei în care se găsesc, și îi conduce cu ajutorul Sfintei Scripturi înspre credința ce le aprinde inimile și astfel, la frângerea pâinii îl recunosc. Pe Maria Magdalena, este vocea Învățătorului iubit cea care o trece pragul credinței. Ucenicilor care neștiind ce să mai facă se reapucă de pescuit, plasa plină de pești le este semnul necesar care îi duce imediat cu gândul la momentul chemării lor și deci la Mântuitorul. Altfel spus toți cei care l-au cunoscut deja pe Fiul lui Dumnezeu sunt chemați să facă un pas în plus, înspre credința în Înviere.

Nouă celor de astăzi, îngerii ne vorbesc prin cuvintele Sfintei Scripturi și ne spun că Isus Cristos a înviat și ne așteaptă în Galileea noastră, acolo unde totul a început, acolo unde este viața noastră cotidiană. Deși am auzit deja această veste bună, deși celebrăm de ani de zile Sfintele Paști și rostim și cântăm “Cristos a Înviat”, tristețea și plânsul bântuie încă viețile noastre. Avem nevoie la fel ca și Maria Magdalena să auzim glasul Domnului care ne cheamă pe nume. Însă dacă în grădina mormântului domnea liniștea, în viețile și în sufletele noastre de multe ori zgomotul acestei lumi este asurzitor. La fel ca și Toma am dori să atingem rănile Domnului pentru a crede, însă ne e frică și de cruce și de răni atunci când acestea nu sunt teoretice, ci concrete. Împreună cu apostolii din barcă am vrea să vedem plasele noastre pline de pești, însă ne este frică de multe ori să ieșim în larg.

Pe cale împreună cu ucenicii de la Emaus, deziluzionați de multe lucruri și de viața noatră câteodată, să ascultăm în tăcere Sfânta Scriptură și să o lăsăm să ne aprindă inimile; să ne așezăm cu răbdare și credință în jurul mesei pe care se frânge pâinea la Sfânta Liturghie. Dumnezeu are timpul și planurile Sale cu fiecare dintre noi, însă niciodată nu ne va lăsa cu mâna întinsă atunci când îi cerem ajutorul și când tânjim după prezența Lui.


PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mc 15,43-16,8

În vremea aceea venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. Iar el le-a zis: nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.