Catehismu zi de zi 176-184

19 Aug 2013
1442

PE SCURT

176. Credinţa este o adeziune personală a omului întreg faţă de Dumnezeu care se revelează. Ea comportă adeziunea minţii şi voinţei la Revelarea de sine pe care Dumnezeu a făcut-o prin fapte şi cuvinte.

177. "A crede" are deci o dublă referinţă: la persoană şi la adevăr; la adevăr prin încredere în persoana care îl atestă.

178. Nu trebuie să credem în nimeni altcineva decât în Dumnezeu - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

179. Credinţa este un dar supranatural al lui Dumnezeu. Pentru a crede, omul are nevoie de ajutoarele lăuntrice ale Duhului Sfânt.

180. "A crede" este un act uman, conştient şi liber, care corespunde demnităţii persoanei umane.

181. "A crede" este un act eclezial. Credinţa Bisericii precede, naşte, poartă şi hrăneşte credinţa noastră. Biserica este mama tuturor celor care cred. "Nimeni nu-l poate avea pe Dumnezeu drept Tată dacă nu are Biserica drept mamă".

182. "Noi credem tot ce este cuprins în cuvântul lui Dumnezeu, scris sau transmis, şi pe care Biserica ni-l propune spre crezare ca fiind revelat în chip dumnezeiesc".

183. Credinţa este necesară pentru mântuire. Domnul însuşi afirmă acest lucru: "Cel care va crede şi va fi botezat se va mântui; cel care nu va crede va fi osândit" (Mc 16, 16).

184. "Credinţa este o pregustare a cunoaşterii care ne va face fericiţi în viaţa viitoare".