Faptele de milostenie trupească şi sufletească

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Faptele de milostenie trupească şi sufletească, redactată de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări şi tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Cartea apare în colecţia "Cateheză", formatul 14x20 cm, are 78 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Sfânta Scriptură este oglinda modului în care milostivirea se exprimă în concreteţea sa. Mai înainte de a fi o dimensiune afectivă, paginile Bibliei evidenţiază concreteţea milostivirii în dimensiunea sa tangibilă şi vizibilă. Deci pe bună dreptate Papa Francisc a scris în Misericordiae vultus că "milostivirea lui Dumnezeu nu este o idee abstractă, ci o realitate concretă cu care el revelează iubirea sa ca aceea a unui tată şi a unei mame care se înduioşează până în adâncul măruntaielor faţă de propriul copil" (nr. 6).

"Marele fluviu al milostivirii" nu se epuizează niciodată, pentru că găseşte mereu persoane care dau mărturie concretă despre ea în viaţa de fiecare zi. Este un spectacol incredibil cel la care se asistă, mai ales în momentele de mari dificultăţi sociale, economice şi din cauza consecinţelor calamităţilor naturale: o întrecere de solidaritate care merge dincolo de limbă, rasă, religie şi ţară de apartenenţă. Se descoperă că există un sentiment care leagă bărbaţi şi femei numai pentru că aparţinem toţi aceleiaşi umanităţi. Faptele de milostenie trupească şi sufletească se inserează în cadrul acestui proces de solidaritate umană şi, oricum, îi specifică o caracteristică esenţială. "Mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40) este atingerea specială care permite să se exprime mărturia creştină. Isus s-a identificat cu cel care este înfometat, însetat, gol şi străin, bolnav sau în închisoare, cu cel care este pradă îndoielii sau în necaz şi are nevoie de ajutor şi mângâiere pentru a nu cădea în angoasă. În acelaşi timp, cere să se ierte şi să se ofere gesturi concrete de bunătate, răbdare şi apropiere de oricine se află în nevoie. Cum se observă, suntem chemaţi să acordăm atenţie fiecărei persoane şi întregii persoane. O slujire dezinteresată care devine puternică numai din credinţa în Isus Cristos. O vocaţie la care trebuie să se răspundă, care nu se poate opri numai la exigenţele materiale, ci care este capabilă să intre şi în suflet, unde, adesea, nevoia de ajutor este mai stringentă.

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări este profund recunoscător profesorului Salvador Pié-Ninot pentru că a pus la dispoziţie competenţa sa teologică şi pastorală care s-a tradus în această reflecţie. Suntem siguri că lectura acestor pagini va aduce sprijin celor care, în timpul Jubileului Milostivirii, vor vrea să fie martori, în tăcerea vieţii zilnice, ai redescoperirii acestor gesturi aşa de simple şi concrete care umplu inima de bucurie şi oferă adevărată mângâiere.

+ Rino Fisichella
preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări

http://www.ercis.ro