La cateheza audienţei generale de miercuri, Papa Francisc şi-a continuat reflecţiile asupra Simbolului Apostolilor, oprindu-se asupra „împărtăşirea sfinţilor”. Făcând trimitere la Catehismul Bisericii Catolice, Pontiful a amintit că prin expresia „împărtăşirea sfinţilor” se înţeleg două realităţi: „împărtăşirea cu cele sfinte, sancta” şi „comuniunea între persoane sfinte, sancti”.
Episcopul Romei s-a oprit asupra celei de-a doua semnificaţii, spunând că „este unul din adevărurile cele mai mângâietoare ale credinţei noastre, amintindu-ne că nu suntem singuri şi că există o comuniune de viaţă între toţi cei care aparţin lui Cristos. O împărtăşire care ia naştere din credinţă; de fapt, termenul „sfinţi” se referă la cei care cred în Domnul Isus şi sunt uniţi cu Cristos, în Biserică, prin Botez. De aceea, primii creştini erau numiţi şi sfinţi” (cfr. Fap 9,13.32.4, Rom 8,27 1 Cor 6,1).
Biserica, comuniune cu Dumnezeu
Plecând de la Evanghelia după Sfântul Ioan, Papa Francisc a explicat că legătura dintre Isus şi Dumnezeu Tatăl reprezintă originea legăturii dintre noi creştinii: „Evanghelia după Sfântul Ioan atestă că, înainte de Pătimire, Isus l-a rugat pe Tatăl pentru realizarea comuniunii dintre discipoli, cu aceste cuvinte: „Ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17, 21). Biserica, în adevărul său cel mai profund, este împărtăşire cu Dumnezeu, familiaritate cu Dumnezeu, comuniune de iubire cu Cristos şi cu Tatăl în Spiritul Sfânt, care se prelungeşte într-o comuniune fraternă. Această legătură dintre Isus şi Tatăl este „originea” legăturii dintre noi creştinii: dacă suntem profund integraţi în această „matrice”, în această vatră înflăcărată de iubirea reprezentată de Trinitate, atunci putem deveni într-adevăr un singur suflet între noi, pentru că iubirea lui Dumnezeu arde egoismele, prejudecăţile şi diviziunile noastre interioare şi exterioare. Iubirea lui Dumnezeu arde şi păcatele noastre”.
Succesorul lui Petru a explicat şi un aspect al „împărtăşirii sfinţilor” spunând că, dacă există această înrădăcinare în izvorul Iubirii, care este Dumnezeu, atunci se constată şi transferul de iubire în sens invers: de la fraţi la Dumnezeu, experienţa comuniunii fraterne conducându-ne la Dumnezeu”.
Experienţa comuniunii fraterne conduce la Dumnezeu
Papa Francisc: „A fi uniţi între noi ne conduce la a fi uniţi cu Dumnezeu, la această legătură cu Dumnezeu care este Tatăl nostru. Credinţa noastră are nevoie de sprijinul celorlalţi, mai ales în momentele dificile. Şi dacă suntem uniţi, credinţa ne este puternică. Cât este de frumos să ne susţinem unii pe alţii în minunata aventură a credinţei! Spun aceasta pentru că tendinţa de a ne închide în sfera privată a influenţat şi ambientul religios, încât de multe ori devine dificilă cererea ajutorului spiritual celor care împărtăşesc cu noi experienţa creştină. Câţi dintre noi nu au experimentat nesiguranţe, rătăciri şi chiar dubii în parcursul de credinţă. Toţi! Toţi am experimentat aceasta: şi eu. Toţi. Face parte din parcursul de credinţă, face parte din viaţa noastră. Însă, în aceste momente dificile trebuie să ne încredinţăm ajutorului lui Dumnezeu, prin intermediul rugăciunii filiale şi, în acelaşi timp, este important să se găsească curajul şi umilinţa deschiderii faţă de ceilalţi pentru a cere sprijin, pentru a cere o mână de ajutor, spunând: Sprijină-mă. Dă-mi o mână de ajutor în această problemă. De câte ori n-am făcut acest lucru? De câte ori n-am făcut aceasta, reuşind apoi să ieşim dintr-o problemă şi să-l întâlnim pe Dumnezeu încă o dată? ”
“Împărtăşirea sfinţilor înseamnă că suntem cu toţii o mare familie în care toţi componenţii se ajută şi se susţin între ei”, a spus Papa Francisc, îndemnându-ne să ne întrebăm dacă „ştim să împărtăşim cu ceilalţi – în special cu cei care fac parte din parohia, asociaţia, mişcarea sau grupul nostru, experienţele din itinerariul nostru de credinţă, căutând ajutorul fratern al rugăciunii şi mângâierii spirituale. Dar, pe de altă parte suntem disponibili la rândul nostru să-i ascultăm şi ajutăm pe cei care ni se adresează nouă?
Sfântul Părinte a dorit să sublinieze şi un alt aspect important al „împărtăşirii sfinţilor”, faptul că această realitate nu se limitează la viaţa pământească, şi că merge dincolo de moarte, se prelungeşte în viaţa de apoi, durează pentru totdeauna.
Împărtăşirea sfinţilor continuă dincolo de moarte
„Există o legătură profundă şi indisolubilă între cei care sunt încă pelerini în această lume, între noi şi cei şi cei care au trecut pragul moţii pentru a intra în eternitate. Toţi cei botezaţi de aici de pe pământ, sufletele din Purgator şi toţi fericiţii care sunt deja în Paradis formează o singură, mare Familie. Această comuniune dintre pământ şi cer se realizează în special prin rugăciunea de mijlocire.”
“Un creştin trebuie să fie vesel”, a spus Sfântul Părinte în încheierea catehezei, „să trăiască bucuria de a avea atâţia fraţi botezaţi alături pe cale, împreună cu ajutorul atâtor fraţi şi surori care parcurg drumul spre Cer, dar şi cu ajutorul fraţilor şi surorilor care sunt în Cer şi se roagă pentru noi. Înainte pe această cale, cu bucurie!”
Sursa:ro.radiovaticana.va
