Papa Francisc: Angelus (22 iulie 2018)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi (cf. Mc 6,30-34) ne relatează că apostolii, după prima lor misiune, se întorc la Isus şi îi povestesc "tot câte au făcut şi au învăţat" (v. 30). După experienţa misiunii, desigur entuziasmantă dar şi obositoare, ei au o exigenţă de odihnă. Şi Isus, plin de înţelegere, se preocupă să le asigure un pic de alinare şi spune: "Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin" (v. 31). Însă de data aceasta intenţia lui Isus nu se poate realiza, pentru că mulţimea, intuind locul solitar în care se va îndrepta cu barca împreună cu discipolii săi, au ajuns acolo înainte de sosirea lor.
Acelaşi lucru se poate întâmpla şi astăzi. Uneori nu reuşim să realizăm proiectele noastre, pentru că vine un neprevăzut urgent care strică programele noastre şi cere flexibilitate şi disponibilitate faţă de necesităţile celorlalţi.
În aceste circumstanţe, suntem chemaţi să imităm ceea ce a făcut Isus: "Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe" (V. 34). În această scurtă frază evanghelistul ne oferă un flash de intensitate singulară, fotografiind ochii Învăţătorului divin şi învăţătura sa. Să observăm cele trei verbe ale acestei fotograme: a vedea, a avea compasiune, a învăţa. Le putem numi verbele Păstorului. Privirea lui Isus nu este o privire neutră sau, mai rău, rece şi dezlipită, pentru că Isus priveşte mereu cu ochii inimii. Şi inima sa este aşa de duioasă şi plină de compasiune, care ştie să perceapă nevoile chiar şi cele mai ascunse ale persoanelor. În afară de asta, compasiunea sa nu indică pur şi simplu o reacţie emotivă în faţa unei situaţii de suferinţă a oamenilor, ci este mult mai mult: este atitudinea şi predispoziţia lui Dumnezeu faţă de om şi faţă de istoria sa. Isus apare ca realizarea grijii şi atenţiei lui Dumnezeu faţă de poporul său.
Dat fiind că lui Isus i s-a făcut milă văzând toţi acei oameni care aveau nevoie de călăuzire şi de ajutor, ne-am aştepta ca El să facă acum vreo minune. În schimb, a început să-i înveţe multe. Iată prima pâine pe care Mesia o oferă mulţimii înfometate şi rătăcite: pâinea Cuvântului. Noi toţi avem nevoie de cuvântul adevărului, care să ne conducă şi să lumineze drumul. Fără adevăr, care este Cristos însuşi, nu este posibil de găsit orientarea corectă a vieţii. Când ne îndepărtăm de Isus şi de iubirea sa, ne pierdem şi existenţa se transformă în dezamăgire şi insatisfacţie. Cu Isus alături, se poate înainta cu siguranţă, se pot depăşi încercările, se înaintează în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Isus s-a făcut dar pentru alţii, devenind astfel model de iubire şi de slujire pentru fiecare dintre noi.
Maria Preasfântă să ne ajute să luăm asupra noastră problemele, suferinţele şi dificultăţile aproapelui nostru, printr-o atitudine de împărtăşire şi de slujire.
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Vin în aceste ultime săptămâni ştiri dramatice despre naufragii ale bărcilor încărcate cu migranţi în apele Mediteranei. Exprim durerea mea în faţa acestor tragedii şi asigur pentru cei dispăruţi şi pentru familiile lor amintirea mea şi rugăciunea mea. Adresez un apel din inimă aşa încât comunitatea internaţională să acţioneze cu hotărâre şi promptitudine, pentru a evita ca asemenea tragedii să se mai repete şi pentru a garanta siguranţa, respectarea drepturilor şi demnităţii tuturor.
Adresez salutul meu vouă tuturor, romani şi pelerini. Salut îndeosebi credincioşii din Dieceza de Rio do Sul (Brazilia), tinerii din Dieceza de Sevilla (Spania) şi tinerii din Dieceza de Pelplin (Polonia), veniţi de la Assisi într-o ştafetă de rugăciune pentru apropiatul Sinod al Episcopilor.
Salut grupurile parohiale şi asociaţiile; grupul celor foarte tineri din Piazzola sul Brenta, Dieceza de Vicenza.
Urez tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
