Referitor la anumite afirmații exprimate în episodul "Reunificarea Bisericii Ortodoxe Române" al serialului de televiziune dedicat vieții patriarhului Iustinian Marina, realizat de Trinitas TV, biroul de presă al Arhiepiscopiei majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice emite următorul comunicat:
Desființarea și scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite, Greco-Catolice precum și persecuția sistematică contra credincioșilor greco-catolici, continuată până în 1989, au fost opera regimului comunist ateu, instalat de Uniunea Sovietică împotriva voinței poporului român. Această distrugere s-a făcut prin arestarea tuturor episcopilor uniți, a sute de preoți, călugări și călugărițe și prigonirea a mii de credincioși, mulți dintre aceștia dând mărturie cu viața lor pentru credință. A fost o tragedie care a tulburat grav pacea socială, a ruinat vechi comunități și mari instituții de cultură și de credință ale românilor din Transilvania, a distrus familii, a bulversat oameni obișnuiți, greco-catolici și ortodocși deopotrivă, care fuseseră uniți în timpul ocupației hortyste și care au continuat să depună această mărturie comună de rezistență în anii grei ai dictaturii comuniste.
Așa-numita "reîntregire" din 1948 a Bisericii Ortodoxe Române a fost consecința desființării Bisericii Române Unite realizată de puterea stalinistă instaurată. Încercând să confere legitimitate acestei desființări, Statul comunist s-a folosit de tiparele unui recensământ realizat sub amenințare și presiune, așa cum o arată incontestabil documentele Arhivelor Securității statului și ale fostului Comitet central al P.C.R. Imaginea de bine pe care ar putea să o evoce ideea însăși a unei "reunificări" este, deci, fără temei. Nu a fost nicidecum un act de voință liberă din partea nimănui.
Fărădelegea distrugerii Bisericii Române Unite a fost condamnată ca atare în 2006 de la cel mai înalt nivel al Statului român. Marginalizând sau ascunzând adevărul suferinței Bisericii Greco-Catolice – care a plătit cu viața sa libertatea și dreptul său la continuitate și existență -, nu ajută nimănui, cu atât mai puțin seninătății raporturilor interconfesionale. Justificarea sau relativizarea răului produs în 1948, împiedică astăzi mărturia comună de credință, speranță și iubire pe care trebuie să o dea cele două Biserici românești – ortodoxă și greco-catolică – într-o lume din ce în ce mai marcată de "dictatura relativismului", cum spunea Papa Benedict XVI.
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, invită, așadar, la reconsiderarea istorică a persecuției împotriva sa, îndelung ocultate și care nu are nici pe departe caracterul unor evenimente idilice. Avem cu toții datoria de a asuma această jertfă, fără a minimaliza sacrificiul celor care au suferit, fiindcă bucuria adevărată nu vine niciodată prin durerea altcuiva. Nu se poate celebra o distrugere în favorul nimănui și mai ales nu se poate justifica teologic o asemenea suferință creată de ura unui regim ateu-dictatorial contra credinței creștine (in odium fidei). Încrezătoare în puterea lui Dumnezeu – care pe toate cele bune le susține și pe toate cele slabe le desăvârșește -, în pragul Centenarului unității patriei, Biserica Română Unită cu Roma consideră mai mult ca oricând prioritatea reînnoirii sufletești a neamului nostru pe drumul unității sale prin adevăr și prin mărturia omeniei.
