„Creştinul să fie întotdeauna bucuros, ca atunci când merge la nuntă”: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri dimineaţă în capela casei Sf. Marta din Vatican. Trebuie să învingem „ispita de a arunca noutatea Evangheliei în burdufuri vechi”, a mai spus Pontiful la predică, subliniind că „sacramentul căsătoriei este imaginea uniunii dintre Cristos şi Biserică”.
Când mirele este prezent, nu se cere nuntaşilor să facă post, nu pot să fie trişti. În meditaţia despre Evanghelia zilei, în care Isus răspunde cărturarilor şi fariseilor cu privire la practica postului (Luca 5,33-39), Papa a subliniat că Domnul foloseşte deseori imaginea mirelui. Isus vorbeşte despre legătura sa cu Biserica cu ajutorul unui limbaj nupţial. „Cred că acesta este motivul cel mai profund – a spus Pontiful - pentru care Biserica păstrează cu veneraţie taina căsătoriei, numind-o şi «Sacramentul cel mare», tocmai pentru că este imaginea uniunii dintre Cristos şi Biserică”.
Papa s-a oprit apoi asupra celor două atitudini de fond cu care creştinul ar trebui să trăiască această nuntă. Mai întâi, „bucuria, pentru că e vorba de o mare sărbătoare”.
„Creştinul este, fundamental, un om bucuros. De aceea, când în această pagină din Evanghelie se vorbeşte despre vin, mă gândesc la nunta din Cana. Acesta este motivul pentru care Isus a făcut minunea, acesta este motivul pentru care Fecioara Maria i-a cerut să facă o minune când şi-a dat seama că nu mai era vin la sărbătoare. Dacă nu este vin, nu este sărbătoare. Să ne închipuim că invitaţii la nunta aceea ar fi ajuns să bea ceai sau suc… Nu merge. La fel este şi viaţa creştină. Viaţa creştină are această atitudine de bucurie, are la bază bucuria inimii”.
Desigur, a reluat Papa, „există cu adevărat momente de cruce, momente de suferinţă, dar există întotdeauna pacea profundă a bucuriei, pentru că viaţa creştină este trăită ca o sărbătoare, ca nunta lui Isus cu Biserica”. De aceea, a spus Papa, unii martiri din primele timpuri mergeau la martiriu ca şi cum s-ar fi dus la nuntă, aveau „o inimă bucuroasă” chiar şi în acele momente. Biserica se uneşte cu Domnul „ca o mireasă cu mirele ei, iar la sfârşitul lumii va fi sărbătoarea fără de sfârşit”.
A doua atitudine pe care trebuie să o aibă un creştin se găseşte în parabola despre fiului regelui care dă un ospăţ de nuntă. Toţi sunt invitaţi la sărbătoare, şi cei buni şi cei răi. Dar când începe sărbătoarea, regele se uită la cei care au venit fără haina de nuntă: „Noi am putea să ne gândim: «Dar, părinte, cum se face? Ei au fost luaţi de la răspântiile drumurilor iar acum li se cere haina de nuntă? Ce înseamnă aceasta?» E foarte simplu! Numai Dumnezeu ne cere un lucru pentru a intra la sărbătoare: totalitatea. Mirele este cel mai important. Mirele dă sens la toate. Şi aceasta ne duce la prima lectură (a Sfintei Liturghii - Coloseni 1,15-20), care ne vorbeşte atât de mult despre totalitatea lui Isus, primul născut al întregii creaţii. În el au fost create toate, prin el şi pentru el au fost create. El este centrul, el este totul!”.
Isus este şi „capul trupului, al Bisericii; el este începutul. Dumnezeu a voit ca toate lucrurile să-şi atingă desăvârşirea în Cristos. Prin el şi pentru el a voit să împace toate, cele din cer şi cele de pe pământ, aducând pace prin sângele său vărsat pe cruce”. Dacă prima atitudine este bucuria, a doua – a spus Papa Francisc – este aceea prin care îl recunoaştem pe Isus ca pe singurul, unicul Mire. Domnul nu cere altceva de la noi. „El este întotdeauna credincios, iar de la noi cere fidelitate”. Iată de ce, atunci când noi vrem „să facem o mică sărbătoare a noastră, care nu este această mare sărbătoare, nu merge”. Domnul ne spune că nu putem sluji la doi stăpâni: unul ori îl slujeşte pe Dumnezeu ori slujeşte lumea.
„Aceasta este a doua atitudine creştină: să-l recunoască pe Isus ca pe centrul, totul, totalitatea. Vom avea întotdeauna ispita de a arunca această noutate a Evangheliei, acest vin nou în atitudini vechi. Este păcatul, şi toţi suntem păcătoşi. Dar trebuie să-l recunoaştem ca atare şi să spunem: «Acesta este un păcat». Să nu spunem că acest lucru, până la urmă, merge împreună cu celălalt... Nu! Burdufurile vechi nu pot să ţină vinul nou. Este noutatea Evangheliei. Isus este mirele, mirele care se nunteşte cu Biserica, mirele care iubeşte Biserica, îşi dă viaţa pentru Biserică. Isus face această sărbătoare de nuntă. Isus ne cere bucuria sărbătorii, bucuria de a fi creştini. Şi ne cere totalitatea: El este totul. Şi dacă noi avem ceva care nu este a Lui, să ne căim, să cerem iertare şi să mergem înainte. Domnul să ne dea harul de a avea întotdeauna această bucurie, ca şi cum am merge la nuntă, şi harul fidelităţii faţă de El, unicul mire şi singurul Domn”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
