Dumnezeule, au intrat neamurile în moştenirea Ta,
Au pângărit templul Tău cel sfânt,
Au făcut din Ierusalim o ruină.
Au lăsat cadavrele robilor Tăi,
Mâncare păsărilor cerului
Și trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.
Au vărsat sângele lor împrejurul Ierusalimului ca apa
Și nimeni nu îi îngroapă.
Am ajuns ocara vecinilor noştri,
Batjocura şi derâderea celor dimprejurul nostru.
Până când, Doamne, vei fi furios: pe vecie?
Va arde ca foc gelozia Ta?
Revarsă-Ți supărarea peste neamurile care nu Te recunosc
Și peste împărăţiile care nu invocă numele Tău,
Pentru că l-au devorat pe Iacob
Și locuința lui au pustiit-o.
Nu ne imputa vina strămoșilor noștri:
Degrabă să ne întâmpine milostivirea Ta,
Pentru că suntem atât de săraci!
Ajută-ne, Dumnezeule, scăparea noastră,
Pentru slava numelui Tău;
Izbăveşte-ne şi iartă păcatele noastre
Pentru numele Tău.
De ce să spună neamurile:
„Unde e Dumnezeul Tău ?”.
Să fie cunoscută între neamuri, sub privirea noastră,
Răzbunarea pentru sângele vărsat de servii Tăi.
Să ajungă până la Tine suspinul prizonierilor;
Cu măreţia braţului Tău
Eliberează-i pe condamnații la moarte.
Fă să se abată de șapte ori asupra vecinilor noștri, în mijlocul lor,
Ocara cu care Te-au ocărât, Doamne.
Iar noi, poporul Tău şi turma păşunii Tale,
Îți vom aduce mulțumiri pe veci;
Din neam în neam vom vesti lauda Ta.
Au vărsat sângele lor împrejurul Ierusalimului ca apa și nimeni nu îi îngroapă. Psalmul 78 exprimă tristețea după distrugerea Ierusalimului. Templul a fost distrus și locul devastat iar populația a fost după în sclavie; e vie în amintirea psalmistului cruzimea invadatorilor. Sfântul Augustin vede în aceste imagini prefigurarea martirilor Bisericii a căror moarte este prețioasă înaintea ochilor lui Dumnezeu.
Degrabă să ne întâmpine milostivirea Ta. Sfântul Casiodor interpretează în mod spiritual acest verset spunând: „Să coboare milostivirea pentru că altfel păcătosul nu va fi dezlegat deoarece suntem prea săraci, prea goi de fapte bune; noi nu putem oferi nimic dreptății, dacă rigoarea echității ar începe să ne examineze”.
Pentru că suntem atât de săraci! Sfântul Ciril al Alexandriei pune această sărăcie extremă pe seama îndepărtării omului de Dumnezeu: pierzând prin înșelăciunea diavolului harurile și familiaritatea cu Domnul, omenirea a sărăcit. Însă din situația de sărăcie ilustrată avem o ieșire: pe Cristos care prin coborârea pe pământ, dăruiește lumii belșug de viață și de har.
