Doamne, judecă pe cei ce mă judecă
Şi luptă contra celor ce se luptă cu mine.
Ia scutul şi platoşa
Şi vino în ajutorul meu;
Ridică lancea şi barda împotriva celor ce mă urmăresc;
Spune-mi: “Eu sunt mântuirea ta!”
Să fie ruşinaţi şi înfrânţi
Cei ce caută să-mi ia viaţa,
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
Cei ce plănuiesc nenorocirea mea.
Să fie ca pleava în bătaia vântului
Şi îngerul Domnului să-i împrăştie.
Strada să le fie întunecoasă şi alunecoasă
Atunci când îi urmăreşte îngerul Domnului.
Pentru că mi-au întins capcană în mod nejustificat,
Fără motiv mi-au săpat o groapă.
Să-i suprindă o prăbuşire neaşteptată,
Să rămână prinşi în capcana pe care au întins-o
Şi să fie duşi la năruire.
Iar sufletul meu va tresălta de veselie în Domnul
Se va desfăta de mântuirea Lui.
Să spună toate oasele mele:
“Cine este asemenea Ţie, Doamne?
Care îl scapi pe sărac de cel care e mai puternic ca el,
Pe cel slab şi pe nevoiaş de cel care-i jefuieşte”.
S-au ridicat martori înverşunaţi,
Mă întrebau despre lucruri necunoscute,
Îmi răsplăteau binele cu rău:
Sufletul mi-e cuprins de mâhnire.
Iar eu, când ei se îmbolnăveau
Mă îmbrăcam în sac,
Îmi impuneam post aspru
Şi rugăciunea răsuna în pieptul meu.
Mă întristam ca pentru un prieten, ca pentru un frate,
Eram copleşit de durere ca şi cum mi-aş fi jelit mama.
Dar ei se bucură de căderea mea, se reunesc,
Se adună să se sfătuiască împotriva mea
Şi să mă lovească pe neaşteptate.
Mă calomniază continuu,
Mă pun la încercare, mă acoperă de batjocură,
Scrâşnesc din dinţi împotriva mea.
Până când Doamne, vei continua doar să priveşti?
Scapă, de violenţa lor, viaţa mea,
Scoate din colţii leilor, singurul bun pe care-l am.
Îţi voi mulţumi în adunarea cea mare,
Te voi lăuda în mijlocul unui popor numeros.
Să nu se bucure de mine duşmanii mincinoşi,
Să nu-şi facă cu ochiul cei ce mă urăsc, fără nici un motiv.
Pentru că ei nu vorbesc de pace,
Urzesc înşelăciuni împotriva oamenilor paşnici.
Asupra mea şi-au deschis gura;
Au spus: “Bine! Ochii noştri l-au văzut!”
Doamne, Tu ai văzut, să nu taci,
Nu te îndepărta de mine, Doamne.
Ridică-te, scoală-te pentru judecata mea,
Pentru pricina mea, Doamne şi Dumnezeul meu!
Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu,
Ca ei să nu izbândească asupra mea.
Să nu gândească în inimile lor: "asta e ceea ce vroiam",
Nici să zică: "l-am devorat".
Să fie ruşinat şi înfrânt cel ce se bucură de ruinarea mea,
Să fie acoperit de ruşine şi de ocară cine mă insultă.
Să se bucure şi să se veselească cei ce iubesc dreptatea mea,
Să spună totdeauna: «Măriţi-L pe Domnul,
El vrea pacea servului Său!”.
Limba mea va vesti dreptatea Ta,
Va cânta în toată ziua, lauda Ta.
Psalmul 34 prezintă situaţia credinciosului nevinovat care se găseşte în faţa unei judecăţi aranjate, în care totul este pregătit pentru a-l distruge moral după regulile legii. Resentimentele faţă de adversari sunt completate de încrederea puternică în intervenţia lui Dumnezeu, pentru că omul drept nu e singur: Domnul intervine în favoarea sa.
Iar eu, când ei se îmbolnăveau mă îmbrăcam în sac… împreună cu versetele următoare se pune înaintea cititorului învăţătura pentru momentele dificile ale vieţii, pentru clipele când cineva se poate simţi defavorizat sau în faţa unei nedreptăţi profunde, la care iau parte tocmai cei apropiaţi, la care cineva se aşteaptă cel mai puţin. Sf. Augustin, după modelul Mântuitorului în faţa călăilor săi, spune că acest verset: “ne arată ce să facem în momentele de încercare: nu trebuie să ne întrebăm cum să le răspundem celor răi cu rău ci să ne gândim cum să ne rugăm Domnului”. Cu alte cuvinte, este o lecţie despre cum ne putem transforma viaţa prin ridicarea şi orientarea privirii şi a inimii de la ceea ce ne mâhneşte, la ceea ce ne mântuieşte: iubirea lui Dumnezeu.
Nici să zică: "l-am devorat" teama psalmistului este aceea că cei ce îl necăjesc ar putea să sărbătorească în curând victoria lor, motiv pentru care cere cu insistenţă intervenţia lui Dumnezeu. Sf. Atanasie atrage atenţia asupra dorinţei lumii acesteia de a-i devora pe credincioşi şi face un îndemn spiritual: “lumea vrea să te înghită; dar dimpotrivă: înghite tu lumea!”.
