Pentru a înlesni celeritatea proceselor, nu declararea nulității unei căsătorii: aceasta este finalitatea celor două scrisori ”motu proprio” ale papei Francisc prezentate marți, 8 septembrie 2015, la Sala de Presă a Sf. Scaun, cu privire la reforma procesului canonic pentru cauzele de declarare a nulității matrimoniale. Cele două scrisori ”motu proprio”, intitulate Mitis Iudex Dominus Iesus și Mitis et Misericors Iesus introduc noi dispoziții în Codul de Drept Canonic, respectiv, în Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. Noile norme intră în vigoare din ziua de 8 decembrie 2015.
Preocuparea pentru mântuirea sufletelor – scrie papa Francisc – este ceea ce l-a determinat pe Succesorul lui Petru ”să ofere episcopilor acest document de reformă” în domeniul cauzelor de declarare a nulității unei căsătorii. Pe urmele predecesorilor săi și continuând lucrarea începută mai înainte de adunarea extraordinară a Sinodului Episcopilor despre familie din octombrie 2014, prin înființarea unei Comisii speciale de experți, Sfântul Părinte își exprimă convingerea potrivit căreia căsătoria ”este cadrul și originea familiei creștine” și că scopul documentului nu este acela de a înlesni ”nulitatea căsătoriilor, dar celeritatea proceselor”.
Finalitatea propusă ține cont și de ”numărul enorm de credincioși care deși doresc să-și îngrijească conștiința, care de prea multe ori sunt opriți de structurile juridice ale Bisericii din cauza distanței fizice sau morale”. Așadar, ”procese mai rapide și accesibile”, după cum s-a cerut și la ultima adunare a Sinodului Episcopilor despre familie, pentru ca – precizează Pontiful – ”inima credincioșilor care așteaptă clarificarea propriei condiții să nu fie împovărată îndelung de întunericul îndoielii”.
Cauzele de declarare a nulității unei căsătorii continuă să fie ”tratate pe cale judecătorească și nu administrativă, pentru a tutela la cel mai înalt grad adevărul legăturii sacre”. Pentru celeritate, se trece la o singură sentință în favoarea nulității executive, așadar nu mai este nevoie, ca până acum, de două sentințe de același fel, exprimate în primul grad și ulterior în apel. Este înființată figura judecătorului unic, care rămâne un cleric, sub responsabilitatea episcopului, episcopul însuși fiind judecător al credincioșilor care i-au fost încredințați. De aici, necesitatea ca atât în dicezele sau eparhiile mari cât și în cele mici, episcopul însuși să dea un semn în ceea ce privește ”convertirea structurilor” ecleziastice și să nu lase delegată în întregime oficiilor Curiei episcopale funcția judecătorească în domeniul căsătoriei.
Alături de procesul documentar care este în vigoare actualmente, se adaugă și un proces mai scurt ”în cazurile în care acuzata nulitate a căsătoriei este susținută cu argumente deosebit de evidente”, de exemplu, când cererea este depusă de ambii soți sau cu consimțământul celuilalt. Pentru a tutela principiul indisolubilității căsătoriei în raport cu ritul abreviat al procesului, noile norme dispun ca judecătorul cauzei să fie episcopul însuși, ”garantul unității catolice în credință și disciplină”.
Pontiful restabilește apelul la Scaunul mitropolitan ca ”semn distinctiv al sinodalității în Biserică”. Scrisorile ”motu proprio” încurajează Conferințele Episcopale ”să se lase călăuzite mai presus de toate de râvna apostolică de a ajunge la credincioșii dispersați” și să respecte ”dreptul episcopilor de a organiza puterea judecătorească în propria Biserică particulară”.
Totodată, rămâne în continuare posibilitatea de a face apel la Tribunalul Scaunului Apostolic al Romei (Rota Romana), ca semn de ”respect față de un principiu juridic străvechi, astfel încât să fie respectată legătura dintre Scaunul lui Petru și Bisericile particulare”.
În fine, este subliniată gratuitatea procedurilor, "pentru ca – scrie papa Francisc – Biserica, arătându-se credincioșilor ca mamă generoasă, să arate într-o materie atât de strâns legată de mântuirea sufletelor, iubirea gratuită a lui Cristosde care toți am fost mântuiți”.
