Acum două luni a fost ales urmaş al lui Petru, card. Jorge Mario Bergoglio, actualul Papă Francisc. Spontaneitatea şi stilul său unic de a-l mărturisi pe Isus Cristos au impresionat întreaga omenire. Mons. Eduardo Garcia, arhiepiscopul auxiliar de Buenos Aires, a fost alături de noul papă timp 21 ani şi a vorbit despre „simplitatea” noului Suveran Pontif într-un interviu acordat Deborei Donnini (Radio Vatican).
Garcia - Cel mai mult m-a impresionat „profilul său umil” în faţa oricărei întâmplări: nu căuta locul cel mai cunoscut, ci pe cel mai simplu. Chiar şi atunci când a devenit vicar general al arhidiecezei, cea mai importantă funcţie după arhiepiscop, şi-a păstrat această atitudine umilă. Mă impresionează mult că este o persoană cu un „profil atât de umil”, dar cu o profunditate spirituală foarte puternică, foarte mare.
Donnini – „Duioşie” şi „milostivire” sunt două cuvinte foarte importante pentru Papa Francisc. „Milostivire” este cuvântul pe care l-a folosit în primul său Angelus, iar cuvântul „duioşie” l-a folosit la Sfânta Liturghie a începutului său de Pontificat. Pentru dumneavoastră aceste două cuvinte sunt caracteristice când vă gândiţi la Papa Francisc?
Garcia – Da, cred că sunt specifice şi pentru relaţia sa cu Dumnezeu. El experimentează milostivirea lui Dumnezeu, experimentează duioşia lui Dumnezeu care se apropie de noi cu căldura unui tată şi a unei mame, pentru că au această privire duioasă, sufletul lor este aşa de simplu şi sunt capabili să practice milostivirea care este iertare, companie, ajutor. Cred că aceste cuvinte au marcat nenumărate mesaje şi acţiuni ale Papei Francisc. Cât timp a fost arhiepiscop la Buenos Aires încerca mereu să aplaneze tensiunile, fără a merge niciodată la extreme, pentru că experienţa sa este aceea că Dumnezeu ne însoţeşte, ne urmează, ne susţine, ne cunoaşte şi aşteptă mereu un răspuns, o schimbare, o atitudine nouă.
Donnini – Cum vedeţi ministerul lui? Îl putem considera un serviciu adus poporului lui Dumnezeu?
Garcia – Cred că înainte ca el să vadă ministerul său ca pe un serviciu îl consideră paternitate, pentru că trăieşte cu poporul lui Dumnezeu paternitatea lui Dumnezeu ca tată. Aşadar, când cineva iubeşte cu acest suflet de tată, poate servi într-o manieră simplă. De fapt, dacă experimentează această paternitate a lui Dumnezeu, experimentează şi paternitatea poporului său. Slujirea ia naşte, pe bună dreptate, din paternitate.
Donnini – La prima audienţă generală Papa Francisc ne-a invitat să mergem la periferiile existenţei şi să deschidem uşile parohiilor. Ce înseamnă acest lucru şi ce a făcut el în acest sens la Buenos Aires?
Garcia – Cu siguranţă este o stradă pe care am parcurs-o la Buenos Aires în ultimii 10 ani. O Biserică care iese, este o Biserică prezentă acolo unde se află lumea. Una dintre propunerile pastorale ale Bisericii noastre se desfăşoară în Săptămâna Mare, atunci când oraşul se transformă într-un sanctuar în care se experimentează prezenţa lui Dumnezeu: ieşim pe străzi pentru a ne mărturisi credinţa prin gesturi, având o atitudine misionară. Pentru Papa Francisc noua evanghelizare are un nume: misiune. La fel ca la începuturile Bisericii, trebuie să fim acolo unde se află lumea, împărţind cu ei viaţa şi arătându-ne acolo credinţa şi trăirea noastră: o Biserică cu uşile deschise nu doar pentru a-l primi pe cel care vine, ci pentru a merge în întâmpinarea poporului; nu pentru a captura lumea, ci pentru a o încuraja cu experienţa credinţei.
Donnini – Aşadar, Papa Francisc doreşte ca Biserica însăşi şi creştinii să trăiască mereu o dimensiune misionară în două sensuri: aceea de a merge împreună şi de a-l propovădui pe Isus Cristos cu o atitudine constantă…
Garcia – Ca şi un lucru adevărat mereu. Trebuie să ne gândim la întreaga activitate a Bisericii noastre, precum şi la toată viaţa noastră de creştini în dimensiunea misionară şi nu doar într-o dimensiune intimă a credinţei. Să ne gândim aşadar la întreaga viaţă a parohiei: cateheza, liturgia, acţiunile sociale, în această dimensiune misionară care, în mod esenţial, este întâlnirea cu ceilalţi. Iar anunţul se face în această întâlnire, pentru că atunci când se întâlneşte o persoană, fiecare aduce cu el ceea ce are şi ceea ce este. Când ieşim pentru a-i întâlni pe ceilalţi, dacă credem cu adevărat, credinţa se manifestă. Ceea ce vedem la Papa Francisc este ceea ce el este, arătând mereu ceea ce a trăit mereu ca preot, ca episcop între noi, iar acest lucru face ca gesturile sale să fie autentice. Ca Papă face ceea ce a făcut mereu ca preot, ca episcop, cu acest dar pe care i l-a dăruit Domnul în acest moment: harul unei bucurii care se observă, o bucurie evidentă.
Sursa:ro.radiovaticana.va
