Meditație pentru Duminica a XII-a după Rusalii (a Tânărului bogat) Ev Mt 19,16-26
“Ce să fac pentru a moșteni viața vesnică?” Știm cu toții că pentru a “moșteni”, nu ai ceva de făcut, nici un ritual de îndeplinit: trebuie să faci parte din familie. Doar așa poți avea parte de moștenire. Dacă vrem să devenim moștenitori ai lui Dumnezeu, trebuie să devenim mai întâi fii. Iar Isus a venit între noi exact pentru acest lucru, pentru a ne face fii. Trebuie doar să-L urmăm, să-L ascultăm. Pare în schimb mult mai simplu să căutăm a ne ascunde după niște reguli sau în spatele împlinirii unor precepte. La fel ca fariseul din pilde sau ca tânărul din evanghelie, încercăm să ne construim un fel de capital de credibilitate și suntem gata să spunem și noi: “merg la biserică, postesc, nu fac rău nimănui”, ecc. Toate acestea sunt lăudabile lucruri, doar în situația în care au ca unic scop pe acela de a ne ajuta să-L urmăm mult mai bine și mai profund pe Isus. Și de aceea adevărata valoare iese la iveală doar atunci când Isus ne cheamă. Îl urmăm cu bucurie? Înseamnă că toate practicile noastre pioase și-au atins scopul: comuniunea cu Dumnezeu! Ne îndepărtăm întristați? Am ratat esențialul! Am împlinit niște simple reguli, poate pentru a ne simți mai buni ori mai “în regulă”, dar rezultatul este unul singur și evident, la fel ca pentru tânărul din evanghelie: îndepărtarea, cu tristețe în suflet și pe chip, de la Stăpânul vieții veșnice! Culmea pioșeniei: împlinim legea și îl refuzăm pe Cel ce ne-a dat-o! Cât de mult seamănă această atitudine cu cea a locuitorilor din ținutul Gherghesenilor, ce îl roagă pe Isus să plece de la ei! Și cât de diferită de cea a Magilor care atunci când ajung la Isus Pruncul se bucură “cu bucurie mare”!
Evanghelia ne dă o cheie de verificare a adevăratei noastre iubiri de Dumnezeu. Suntem gata să ascultăm glasul Lui? Gata să pornim pe urmele Lui, să lăsăm totul pentru El, bineștiind că nu ne cere niciodată lucruri absurde, ci încearcă să ne elibereze încontinuu din temnițele noastre? Astăzi, văzându-l sufocat de propriile bogății, Isus deschide tânărului bogat ușa propriei închisori. Însă asemenea unui canar mult prea obișnuit cu propria-i colivie, tânărul alege să închidă la loc ușa temniței sale cu zăbrele de aur.
Și iată cum, unui Dumnezeu ce e eternă bucurie, dragoste și comuniune, o creatură a Sa alege să-i închidă în față ușile sufletului, fiind prea prinsă cu alte treburi. Așa facem și noi de multe ori... Cât de mult trebuie oare să iubești, ca să-ți dai viața chiar și în fața unui astfel de răspuns?
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 19,16-26Şi, iată, venind un tânăr la Isus, I-a zis: Bunule
Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De
ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de
vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a
zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu
mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti
pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: Toate acestea
le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă
voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei
avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind
cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar
Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va
intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să
treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia
lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine
poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni
aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
