Bucuraţi-vă în Dumnezeu, tăria noastră;
Aclamați-L pe Dumnezeul lui Iacob!
Intonați cântece și faceți să răsune tamburina,
Harpa cea melodioasă cu alăuta!
Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă,
La lună plină, ziua noastră de sărbătoare!
Aceasta este o lege pentru Israel,
O judecată a Dumnezeului lui Iacob,
O mărturie dată lui Iosif
Când a ieşit din pământul Egiptului.
Aud un limbaj neînțeles:
"Am ușurat de povară umerii lui,
Mâinile lui au abandonat coșurile,
Ai strigat spre Mine în tulburare
Și te-am eliberat;
Ascuns în nori, ți-am răspuns,
Te-am pus la încercare la apa de la Meriba.
Ascultă, poporul Meu:
Vreau să dau mărturie împotriva ta.
Israele! dacă tu m-ai asculta!
Să nu ai în mijlocul tău niciun alt dumnezeu
Și nu te închina vreunui dumnezeu străin!
Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te-a ridicat din pământul Egiptului:
Deschide-ți gura, vreau să o umplu.
Dar poporul meu nu a auzit glasul Meu,
Israel nu m-a ascultat:
L-am abandondat învârtoșării inimii sale.
Își pot urma planurile.
Dacă poporul meu m-ar asculta!
Dacă Israel ar păși pe căile Mele!
I-aș supune îndată pe dușmanii săi
Și împotriva adversarilor săi mi-aș întoarce mâna;
Cei ce-L urăsc pe Domnul i-ar fi supuși
Iar soarta lor ar fi pecetluită pe vecie.
L-aș hrăni cu cel mai bun grâu,
L-aș sătura cu miere din stâncă".
Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă, la lună plină, ziua noastră de sărbătoare! Trâmbița de lună nouă amintește poporului de eliberarea din robia Egiptului. Pentru creștini imaginea trâmbiței este legată de eliberarea, prin cuvântul Evangheliei, de păcat și de puterea celui rău.
Deschide-ți gura, vreau să o umplu. Sfântul Efrem plecând de la acest verset înalță o rugăciune Domnului: „Doamne, iată gura servului Tău este deschisă precum și inima: umple-le, ca eu să te binecuvântez pururea, Isuse Mântuitorule. Revarsă în inima mea roua harului Tău. Precum pământul însemânțat nu poate produce rod dacă nu îl vizitează bunătatea Ta, asemenea este și inima mea”.
L-aș hrăni cu cel mai bun grâu, l-aș sătura cu miere din stâncă. Pentru Sfântul Casiodor cel mai bun grâu trimite cu gândul la Cristos, iar mierea la înțelepciune. Sfinții Părinți vorbesc despre cei care primesc vestea cea bună a Cuvântului, care vor primi adevărata pâine cerească – pe Cristos prezent în mod real pe altar – și se vor bucura de cea mai bună miere – de lucrarea dulce și întăritoare a Sfântului Spirit.
