Papa Francisc a revenit la Roma, luni, 18 august, în jurul orei 18, după călătoria apostolică în Republica Coreea, începută pe 13 august. Imediat după sosire a mers la bazilica papală Santa Maria Maggiore pentru a depune la icoana Maicii Domnului un buchet de flori.
În avion, Pontiful a vorbit cu jurnaliștii despre momentele cele mai importante ale acestei călătorii, despre emoțiile trăite cu ocazia diferitelor întâlniri, dar și despre actualitatea internațională, de la Irak la Orientul Mijlociu.
Dialogul dintre Papă și jurnaliști s-a conturat grație răspunsurilor la cele 16 întrebări pe care ziariști din întreaga lume, care au luat parte la călătoria apostolică în Coreea, le-au adresat Sfântului Părinte. Întrebările au acoperit un amplu evantai de realități, de la Irak, cu aprobarea sau nu a unei intervenții americane, până la o posibilă vizită a Papei în această țară.
"Sunt dispus să merg", a spus Pontiful, "dar în acest moment nu este cel mai bun lucru de făcut", insistând încă o dată asupra faptului că "este licită oprirea agresorului injust", "oprirea" - a subliniat "nu spun bombardarea", a clarificat Pontiful, accentuând necesitatea "evaluării mijloacelor prin care trebuie intervenit".
"Este legitimă oprirea agresorului injust. Însă, trebuie să ne amintim totodată de situațiile în care, cu scuza de a opri agresorul nedrept, au existat potențe care au luat în stăpânire popoare, ducând un adevărat război de cucerire! O singură națiune nu poate evalua cum se poate opri un agresor injust".
Întrebat dacă a fost inutilă rugăciunea din luna iunie, din Vatican, cu Mahmoud Abbas și Shimon Peres, Pontiful a răspuns că acea inițiativă "venită de la oameni care cred în Dumnezeu", "nu a fost deloc un faliment", explicând că fără rugăciune nu există nici negociere și nici dialog, inițiativa de rugăciune fiind de aceea "un pas fundamental de comportament uman". "Cred că poarta este deschisă", a spus Pontiful, explicând:
"Acum fumul bombelor, al războaielor, nu permit vederea porții, dar poarta a rămas deschisă din acel moment. Eu cred în Dumnezeu, cred că Domnul privește poarta aceea și pe toți cei care se roagă și-I cer să ne ajute".
Emoțiile pe care le-a trăit întâlnind în Coreea numeroși mărturisitori ai suferinței au reprezentat pentru Papa o ocazie de a vorbi despre efectele războiului. Îmbrățișând bătrânele femei supraviețuitoare ale deportării în Japonia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Papa a mărturisit că a perceput durerea întregului popor coreean divizat, umilit, invadat, și totuși plin de demnitate. Pornind de la aceste sentimente, Pontiful a atras atenția printr-un îndemn: "trebuie să ne oprim și să ne gândim puțin la ce nivel de cruzime am ajuns", folosind apoi cuvinte tari în privința torturii, folosită - a spus - "în procesele judiciare și a serviciilor secrete".
"Tortura este un păcat împotriva umanității, este un delict împotriva umanității, iar catolicilor le spun: Torturarea unei persoane este un păcat mortal, este un păcat grav. Și, mai mult decât atât, "este un păcat împotriva umanității".
Solicitat de jurnaliști, gândul Papei s-a îndreptat și spre disponibilitatea dialogului cu poporul chinez, definit "frumos, nobil și înțelept". "Sfântul Scaun menține contactele deschise", a spus Pontiful, exprimându-și dorința de a face chiar și imediat o călătorie în China.
O întrebare s-a referit la procesul de beatificare a mons. Oscar Arnulfo Romero, proces despre care Papa a spus că este "deblocat", exprimându-și speranța ca, de acum înainte, în privința "acestui om al lui Dumnezeu" totul "să se clarifice și să decurgă repede".
Nu au lipsit desigur întrebările legate de viitoarele călătorii prevăzute pentru 2015, fiind prezentată ca sigură călătoria la Philadelphia, pentru întâlnirea mondială a familiilor, la care s-ar putea adăuga New York și Washington. Sunt de asemenea probabile călătoriile în Mexic și Spania.
Jurnaliștii care au călătorit în Republica Coreea împreună cu Papa s-au arătat curioși în legătură cu "normalitatea" vieții duse la casa Sfânta Marta, cu vacanțele puse sub semnul "unui ritm de viață diferit", cu mai multe lecturi, odihnă și muzică și, în sfârșit, curiozitatea privind legătura cu Benedict al XVI-lea, descris ca fiind un raport "fratern", constituit dintr-un continuu schimb de opinii. Alegerea care a făcut să avem azi un Papă emerit a deschis "o poartă ce este instituțională, nu excepțională", a spus Benedict al XVI-lea.
"Căci viața noastră se prelungește iar la o anumită vârstă nu se mai are capacitatea de a guverna bine, pentru că trupul este obosit… chiar dacă sănătatea poate că este bună, ar putea să nu mai existe forța de a duce înainte toate problemele unei conduceri, precum cea a Bisericii. Și eu cred că Papa Benedict a făcut acest gest de deschidere față de posibilitatea Papilor emeriți. Repet; poate că vreun teolog îmi va spune că nu este așa. Eu, însă, așa văd lucrurile. Iar secolele viitoare ne vor spune dacă este sau nu astfel. Vom vedea. Mi-ați putea spune, însă: Și dacă într-o zi nu vă veți mai simți în măsură să continuați?, aș spune că aș face la fel. Aș face la fel. M-aș ruga mult, dar aș face la fel".
La o întrebare despre consecințele nefaste și despre suferința de nedescris lăsată în urmă de cel de-al Doilea Război Mondial, printre care se numără și așa-numitele femei de reconfortare, folosite de armata japoneză, Papa Francisc a spus:
"Revenind la realitatea martiriului și a suferinței, printre care se află și aceste femei, iată care sunt roadele războiului! Iar în prezent suntem într-o lume în război, peste tot! Cineva îmi spunea: Părinte, știți că suntem în al Treilea Război Mondial, însă distribuit în loturi? Înțelegeți? Este o lume în război, în care se săvârșesc aceste acte de cruzime. Aș vrea să mă opresc asupra a două cuvinte: primul este "cruzimea". În prezent, copiii nu mai contează pe timp de război. Odinioară se vorbea despre un război convențional care azi nu mai contează. Nu spun că războaiele convenționale ar fi bune, nu! Însă azi bombele sunt lansate încât ucid laolaltă pe cei nevinovați cu cei vinovați, îi ucid pe toți: copii, femei, mame. Trebuie însă să ne oprim și să ne dăm seama la ce nivel de cruzime am ajuns și lucrul acesta trebuie să ne înspăimânte…"
Sursa:ro.radiovaticana.va
