Fericirile Evangheliei lui Isus sunt carta de identitate a sfinților și vorbesc de o viață contra curentului și revoluționară: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată împreună cu mii de romani și pelerini prezenți în Piața Sfântul Petru marți, 1 noiembrie a.c., solemnitatea ”Toți Sfinții” după calendarul roman sau latin.
Sărbătorindu-i astăzi pe toți sfinții, a spus papa în alocuțiunea sa, am putea avea o impresie derutantă și să ne gândim că îi sărbătorim pe acei frați și surori care, în timpul vieții, au fost desăvârșiți, întotdeauna liniari, preciși, ”apretați”. În schimb, Evanghelia solemnității dezminte această viziune stereotipată, această ”sfințenie de iconiță”. Într-adevăr, a subliniat papa, Fericirile pe care Isus le proclamă în Evanghelie (Mt 5,1-12) și care sunt ”carta de identitate a sfinților, arată exact contrarul: vorbesc de o viață contra curentului și revoluționară”.
Pentru a ne da seama de aceasta, a exemplificat pontiful, e îndeajuns a ne gândi la una dintre Fericiri, ”foarte actuală” - Fericiți făcătorii de pace (v.9) – pentru a vedea că pacea lui Isus este foarte diferită de pacea pe care ne-o închipuim noi.
Papa Francisc: ”Cu toții ne dorim pacea, dar, deseori, ceea ce vrem este să stăm în pace, să fim lăsați în pace, să nu avem probleme, ci liniște. Isus, în schimb, nu-i numește fericiți pe cei care stau în pace, ci pe cei care fac pacea, pe cei care o construiesc, pe făcătorii de pace. Într-adevăr, pacea trebuie construită și, ca orice construcție, cere angajare, colaborare, răbdare. Noi am vrea ca pacea să plouă de sus, în schimb Biblia vorbește de sămânța păcii (Zah 8,12) pentru că aceasta încolțește din pământul vieții, din sămânța inimii noastre; crește în tăcere, zi după zi, prin fapte de dreptate și de milostivire, după cum ne arată mărturisitorii luminoși pe care îi sărbătorim în această zi”.
Mai departe, a continuat papa la ”Angelus”, noi suntem înclinați să credem că pacea sosește cu tărie și putere, dar pentru Isus este exact invers. ”Viața sa și viața sfinților ne spun că sămânța păcii, ca să crească și să aducă roade, trebuie mai întâi să moară. La pace nu se ajunge cucerindu-l sau învingându-l pe unul, ea nu este niciodată violentă, nu este niciodată înarmată”.
Papa Francisc: ”Cum putem deveni, atunci, făcători de pace? Mai întâi de toate e necesar a dezarma inima. Da, pentru că suntem cu toții echipați cu gânduri agresive și cuvinte tăioase și ne gândim să ne apărăm cu sârma ghimpată a plângeri și cu zidurile de ciment ale indiferenței. Sămânța păcii cere demilitarizarea ogorului inimii. În ce fel? Deschizându-ne față de Isus, pacea noastră (Ef 2,14); stând în fața Crucii sale, catedra păcii; primind de la El, în mărturisirea păcatelor, iertarea și pacea. De aici se începe, pentru că a fi făcători de pace, a fi sfinți, nu este o capacitate a noastră, ci darul său, este un har”.
E necesar, de aceea, a ne întreba: ”Suntem noi făcători de pace? Acolo unde trăim, învățăm și muncim, ducem încordare, cuvinte care rănesc, bârfe care otrăvesc, polemici? Sau deschidem calea păcii, îl iertăm pe cel care ne-a ofensat, avem grijă de cel care este marginalizat, vindecăm vreo nedreptate ajutându-l pe cel care are mai puțin? Aceasta înseamnă a construi pacea”. Desigur, a recunoscut papa, ne putem pune întrebarea valabilă pentru fiecare din Fericirile Evangheliei: ”Este convenabil să trăiești în acest fel, nu este perdant?”.
Papa Francisc: ”Isus este cel care ne dă răspunsul: făcătorii de pace vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu (Mt 5,9): în lume, ei par să fie nelalocul lor, pentru că nu cedează la logica puterii și a dominării, dar în Cer ei vor fi cei mai apropiați de Dumnezeu, cei mai asemănători cu El. În realitate, chiar și aici, cel care asuprește rămâne cu mâinile goale, în timp ce cel care îi iubește pe toți și nu rănește pe nimeni învinge. După cum spune Psalmul, omul păcii va avea o descendență (cf. Ps 37,37)”.
”Fecioara Maria, regina tuturor sfinților”, a fost invocația finală a papei, ”să ne ajute să fim constructori ai păcii în viața de fiecare zi”.
***
Apropiata călătorie apostolică în Bahrain (3-6 noiembrie a.c.), drama poporului ucrainean și Pomenirea Morților au fost în centrul apelurilor pe care papa Francisc le-a făcut după rugăciunea ”Îngerul Domnului”.
Papa Francisc: ”Poimâine voi pleca pentru o călătorie apostolică în Regatul Bahrain, unde voi rămâne până duminică. Încă de pe acum doresc să-i salut și să le mulțumesc din inimă regelui, autorităților, fraților și surorilor în credință, precum și întregii populații a țării, mai ales pe cei care, de mult timp, lucrează la pregătirea acestei vizite. Va fi o călătorie sub semnul dialogului: voi participa, într-adevăr, la un forum care abordează necesitatea la care nu se poate renunța ca Răsăritul și Apusul să meargă unul în întâmpinarea celuilalt pentru binele coexistenței umane. Voi avea ocazia de a mă întreține cu diverși reprezentanți ai religiilor, în particular islamici. Vă cer tuturor să mă însoțiți cu rugăciunea pentru ca întâlnirile și evenimentele să fie o ocazie rodnică de a susține, în numele lui Dumnezeu, cauza fraternității și a păcii, de care timpurile noastre au o nevoie maximă și urgentă”.
Papa a salutat, apoi, romanii și pelerinii din diferite țări și a menționat participarea la rugăciune a atleților înscriși la ”Cursa Sfinților”, competiție de amatori promovată de fundația ”Missioni Don Bosco”.
Un cuvânt special, papa l-a avut, din nou, pentru situația dramatică a ”suferindei Ucraina” și a îndemnat la rugăciune pentru pace. ”Să ne rugăm pentru ca în Ucraina să fie pace”, a fost îndemnul papei.
La finalul saluturilor, pontiful a amintit că ziua de 2 noiembrie este dedicată comemorării tuturor credincioșilor răposați. ”Pe lângă îndeplinirea vizitei tradiționale la mormintele celor dragi ai noștri”, a spus Sfântul Părinte, ”vă invit să-i amintiți în rugăciunea pentru odihna veșnică, mai ales în timpul Sfintei Liturghii”.
Primiți, în fine, binecuvântarea apostolică invocată de papa Francisc la rugăciunea Îngerul Domnului de marți, 1 noiembrie a.c., binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
