Creștinii pakistanezi sunt Masihi, sau "poporul lui Mesia". Ei vor fi de acum înainte definiți prin această expresie în documentele și discursurile oficiale ale guvernului și administrației civile. Această hotărâre a fost luată de Curtea Supremă din Pakistan care impune ca, pentru a se referi la cetățenii pakistanezi de credință creștină, să fie folosit acest termen.
Termenul "Masihi" înlocuiește termenul "esai", cuvântul arab folosit în Coran pentru a-l numi pe Isus. "Este o decizie istorică", a declarat pentru L'Osservatore Romano părintele franciscan Qaiser Feroz, secretar executiv al Comisiei pentru comunicații a Conferinței Episcopale din Pakistan - pentru că instituțiile vor face în sfârșit un pas important în recunoașterea identității culturale și religioase a comunităților creștine. Vom fi numiți așa cum ne definește Biblia, cu cuvintele potrivite, care să ne motiveze credința".
Hotărârea a fost pronunțată la finalul unui recurs depus de unii creștini din provincia Khyber Pakhtunkhwa, în nordul țării, dar va avea efecte în întreaga țară. "Așteptăm această schimbare de mult timp, iar credincioșii creștini de toate confesiunile au lucrat pentru ca acest lucru să se întâmple. Este importantă pentru respectarea drepturilor și demnității minorităților creștine și indică angajamentul instituțiilor de a pune în practică principiile de egalitate prezente în Constituție", subliniază părintele Feroz.
De fapt, termenul "esai ", folosit istoric pentru a identifica creștinii din Pakistan, poartă cu sine o conotație depreciativă derivată din vechea discriminare de castă. Folosit pentru prima dată în timpul perioadei coloniale, termenul se referă în principal la persoanele care lucrează la curățenia străzilor și la alte ocupații desfășurate de castelele inferioare.
Aceiași conotație, exprimând ostilitate și repulsie, are termenul "churha", care se traduce oficial prin "măturător", un cuvânt care indica o castă de daliți, "persoane de care să nu te atingi". De-a lungul anilor, termenul a păstrat un sens negativ și este folosit ca o insultă la adresa creștinilor, indiferent de profesia lor: astfel de abuzuri verbale, cu impact emoțional și psihologic, încep adesea în sălile de clasă, cu consecințe grave asupra încrederii și stimei de sine a copiilor pakistanezi de credință creștină. Termenul este legat de o practică socială: în Pakistan, se estimează că 80 % dintre muncitorii ecologici, personalul de curățenie a străzilor și a canalizărilor (oameni fără educație, ultimii pe scara socială), sunt creștini, care sunt încă tratați ca niște proscriși sau "de care să nu te atingi": în general, oamenii evită să dea mâna, să se împrietenească și chiar să mănânce sau să bea cu ei.
