Fericitul Iosif Grigore Hernandez Cisneros a fost în centrul noii cateheze despre zelul apostolic prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 13 septembrie 2023. Au luat parte câteva zeci de mii de pelerini de pe toate continentele. Papa a făcut un apel la solidaritate cu populația din Maroc și Libia după recentele calamități naturale și a evidențiat apropierea sărbătorii Sfintei Cruci.
Continuând seria catehezelor dedicată zelului apostolic, papa Francisc a prezentat la audiența generală de miercuri un nou mărturisitor plin de pasiune pentru vestirea Evangheliei și a vorbit despre Fericitul Iosif Grigore Hernandez Cisneros, credincios laic, terțiar franciscan, medic, care s-a născut în Venezuela în 1864 și a murit în urma unui accident rutier în capitala țării natale în 1919.
Remarcând contribuția pe care a avut-o mama acestui Fericit, papa a îndemnat mamele să fie atente în a transmite credința ”în dialectul matern”. Întreaga sa viață a fost orientată de caritatea fraternă, adevărata ”stea polară” a celui care a fost medic, profesor universitar și om de știință, dar nu a uitat niciodată de cei mai slabi, fiind amintit în patrie drept ”medicul săracilor”. ”În fața bogăției banului”, a subliniat papa, ”el a preferat bogăția Evangheliei, dăruindu-și existența pentru a-i ajuta pe cei nevoiași. În cei săraci, bolnavi, migranți sau suferinzi, Iosif Grigore îl vedea pe Isus. Iar succesul pe care niciodată nu l-a căutat în lume, el l-a primit și continuă să-l primească din partea oamenilor, care îl numesc sfântul poporului, apostolul carității sau misionarul speranței”.
Un om cult, politicos și smerit, el era ”mișcat de un foc interior, de dorința de a trăi în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui”. Și-a dorit să devină călugăr și preot, dar nu i-au permis problemele sale de sănătate, care, dimpotrivă, l-a făcut să fie mai înțelegător și atent cu cei vulnerabili.
Papa Francisc: ”Iată zelul apostolic: el nu urmează propriile aspirații, ci disponibilitatea la planurile lui Dumnezeu. Fericitul [Iosif Grigore] a înțeles că, prin grija față de cei bolnavi, avea să pună în practică voința lui Dumnezeu, ajutându-i pe cei suferinzi, dând speranță celor săraci, mărturisind credința nu prin cuvinte, ci prin exemplu. În acest fel, pe această cale interioară, el a ajuns să primească medicina ca pe o preoție, preoția suferinței umane. Cât de important este să nu suportăm cu pasivitate lucrurile, ci, după cum spune Scriptura, să facem orice cu dragă inimă pentru a-i sluji Domnului (cfr. Coloseni 3,23)”.
Entuziasmul său, a spus papa în continuare, era alimentat ”de o certitudine și de o putere”: de certitudinea harului lui Dumnezeu și de puterea familiarității cu Dumnezeu, care l-au făcut ca în contextul primului Război Mondial să-și ofere viața pentru pace.
Papa Francisc: ”În intimitate cu Isus, care se jertfește pe altar pentru toți, [Fericitul] Iosif Grigore s-a simțit chemat să-și jertfească viața pentru pace. Era în curs de desfășurare primul conflict mondial. Ajungem astfel pe 29 iunie 1919, când un prieten îl vizitează și îl vede foarte fericit. Iosif Grigore a aflat că a fost semnat tratatul care punea capăt războiului. Jertfa sa a fost primit și e ca și cum el ar presimți că îndatorirea sa pe pământ s-ar fi încheiat. În dimineața aceea, ca de obicei, a fost la Sfânta Liturghie și acum cobora în stradă ca să ducă un medicament unui bolnav. Dar în timp ce traversa strada, a fost lovit de un automobil. Dus la spital, a murit rostind numele Fecioarei Maria. Așa s-a încheiat drumul său pământesc, pe o stradă, în timp ce săvârșea o faptă de milostenie, și într-un spital, unde a făcut din munca sa o capodoperă ca medic”.
În același timp, mărturia sa pentru Evanghelie este un imbold pentru noi toți ”în fața marilor chestiuni sociale, economice și politice de astăzi. Toți vorbesc de ele, mulți vorbesc rău, mulți critică și spun că totul merge greșit, dar nu la aceasta este chemat creștinul, ci să se ocupe de ele, să-și murdărească mâinile, mai întâi de toate, după cum ne-a spus Sfântul Paul, să se roage (cf. 1 Tm 2,1-4) și apoi să se angajeze, nu la bârfe, căci bârfa este o ciumă, ci la promovarea binelui, la edificarea păcii și a dreptății întru adevăr. Și acest fapt este zel apostolic, este vestire a Evangheliei, este beatitudine creștină: Fericiți făcătorii de pace (Matei 5,9)”.
***
După cateheză, papa a făcut un apel la solidaritate cu populația din Libia, greu încercată de recentele ploi și inundații, precum și cu ”nobilul popor” din Maroc, cerând de la Domnul tăria de a-și reveni după cutremurul din 7 septembrie.
Salutând pelerinii polonezi, papa a menționat delegația condusă de arhiepiscopul Adam Szal care a adus la Roma relicvele noilor martiri beatificați duminica trecută, Iosif și Victoria Ulma cu cei șapte copii. ”Fie ca această familie de Fericiți să fie pentru voi și pentru familiile polone”, a spus papa Francisc, ”un model de devoțiune la Inima Preasfântă a lui Isus, a cărui imagine, pe care astăzi o voi binecuvânta, o veți duce în pelerinaj în arhidieceza voastră”.
Ultimul salut al audienței generale, papa l-a transmis către tineri, bolnavi, bătrâni și soții recent căsătoriți, inspirându-se din sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. ”Să nu obosim să fim credincioși Crucii lui Cristos, semn de iubire și de mântuire”, a spus papa în salutul său, adăugând îndemnul la rugăciune pentru pace în lume, în special în chinuita Ucraină, ale cărei suferințe a spus că sunt mereu prezente în mintea și inima sa.
La finalul audienței, papa Francisc a invocat Binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
