Prima Sfântă Împărtășanie în Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea: 27 de copii au devenit purtători de Cristos, lumini lumii
Duminică, 28 mai 2023, a fost o sărbătoarea a Bisericii la Cluj-Napoca, prin Sfânta Liturghie arhierească celebrată în Catedrala în construcție a Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, când 27 de copilași clujeni au făcut Prima Sfântă Împărtășanie, după un drum de pregătire pe care au fost călăuziți de catehetele Adriana Tușa, Otilia David și Cristina Sechelea. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a fost primit la această sărbătoare de către pr. Mircea Marțian, paroh al parohiei Sf. Iosif – Andrei Mureșanu și protopop de Cluj I, și de ceilalți preoți prezenți: pr. Florin Isac, vicar parohial, pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul”, pr. Vasile Goje, îndrumător spiritual la Capela Sf. Iosif din Catedrală, și un preot oaspete, pr. Ioan Zbona din Târșolț, Eparhia de Maramureș.
După ce s-au întâlnit în Aula „Cardinal Iuliu Hossu”, Ierarhul și preoții, urmați de cei 27 de copii în veșmânt sărbătoresc, au intrat în procesiune în Capela Sf. Iosif. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date, cu bucuria care îi caracterizează, de Corul de copii „Allegria” dirijat de Cristina Patrașcu-Nagy. În cuvântul de învățătură Preasfinția Sa Claudiu și-a exprimat bucuria pentru frumusețea și importanța acestui moment, în perioada anului liturgic dintre Înălțarea Domnului și Rusalii, și a spus: „Momentul la care suntem chemați să reflectăm este acela în care Isus, aparent, pleacă de la ucenici și pleacă de la noi, se înalță la Cer, dar ne vorbește despre o comuniune mult mai profundă decât cea care era până în momentul în care El era pe pământ. Ne vorbește despre un Mângâietor. Le spune ucenicilor că nu îi va lăsa singuri, că le va trimite promisiunea Tatălui”.
Episcopul a amintit că, în această zi, urmează să fie celebrată „o comuniune cu Dumnezeu dincolo de ceea ce noi putem concepe, fiindcă Isus se ridică la Cer cu trupul. Și în momentul în care Isus, cu acest trup, intră în Împărăția Cerurilor, intră în comuniunea Preasfintei Treimi și noi suntem părtași la acea comuniune. Despre acest mister ne vorbește perioada liturgică pe care o trăim: că Dumnezeu nu ne iubește doar fiindcă își aduce aminte din când în când de noi, ci Dumnezeu ne iubește atât de mult încât El este în continuu prezent în sufletele noastre, în viața noastră, lângă noi, în noi. Acesta este misterul pe care copiii de aici, din față, atât de frumos îmbrăcați și pregătiți, se pregătesc să îl trăiască”.
„Astăzi, privind la acești copii care vor primi în mod solemn pentru prima dată pe Isus în sufletele lor, vor primi Trupul și Sângele Domnului, trebuie să ne aducem aminte de noi înșine. Și noi l-am primit o primă dată. Există riscul pentru noi, oamenii, să banalizăm lucrurile, să banalizăm iubirea, de exemplu, să ne obișnuim cu oamenii, cu familia și să ni se pară o chestiune de rutină. Există riscul să facem acest lucru și cu Dumnezeu: să venim la biserică din rutină, fiindcă așa se face, fiindcă așa e bine… dar noi suntem chemați, iubiți credincioși, să regăsim acea iubire dintru început, în continuu”. Și a exemplificat prin mesajul Evangheliei citite (Ioan 17,1-13), „o rugăciune tainică între Isus și Tatăl Lui. Și noi suntem prezenți în această rugăciune. Ce bucurie mai mare putem avea? Să știm că atunci când Isus vorbește cu Tatăl Ceresc noi suntem prezenți, vorbește despre noi!”
Preasfinția Sa Claudiu a vorbit apoi despre mărirea lui Dumnezeu, care nu este o mărire după cum o definește lumea, ci „e vorba de iubire. Totul se învârte în jurul iubirii. Și atunci înțelegem că atunci când Isus ne dăruiește mărirea Lui, când ne dăruiește o demnitate anume, demnitatea aceea derivă din iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi, acea iubire care l-a făcut pe Dumnezeu să-l trimită pe Unicul Său Fiu în lume ca să moară pentru noi. Și în moartea Lui, în răstignirea Lui, noi vedem semnele iubirii. Fiindcă nu e o moarte pentru moarte, nu e o suferință pentru suferință, ci o suferință din iubire. Isus ne introduce în această comuniune de iubire din Preasfânta Treime și aceasta o vom vedea pe deplin în Sărbătoarea Rusaliilor (…) Atunci când Spiritul Sfânt coboară, noi devenim Biserică și Familia lui Dumnezeu și putem să îi spunem lui Dumnezeu «Tată». Nici măcar nu îi spunem «Tatăl nostru care sunteți în ceruri», ci «Tatăl nostru care ești în ceruri». Să ne gândim ce familiaritate avem cu Dumnezeu: să îl chemăm «Tată», să îi spunem pe nume!”
Episcopul a mai spus că Dumnezeu este Tată pentru fiecare în mod necondiționat, iar regula de bază în relația cu Tatăl este iubirea, și suntem chemați să împlinim porunca iubirii: „Să vă iubiți unii pe alții”. O altă chemare a Tatălui pentru noi este aceea la bucurie. „Tot ceea ce Dumnezeu face pentru noi este pentru a ne umple de bucurie.” Astfel, „rațiunea ultimă a lui Dumnezeu pentru noi este fericirea, bucuria: pentru ca bucuria mea nu doar să existe, ci să fie deplină – o bucurie maximă. Iată ce înseamnă pentru noi viața veșnică, pasajul pe care noi îl numim moarte. Prin iubirea lui Dumnezeu, acest pasaj de care ne e atât de frică și în care ni se pare că suntem singuri, părăsiți, abandonați, și un loc în care nimeni nu ne poate ajuta, în acel loc de ultimă suferință, de singurătate maximă, Isus a ales să fie lângă noi. Și a transformat acel loc, numit de noi moarte, într-o trecere înspre adevărata viață unde bucuria noastră va fi deplină. Iată sensul credinței noastre, al vieții noastre spirituale, a comuniunii noastre cu Dumnezeu și iată sensul sărbătorii mari pe care copiii voștri astăzi o sărbătoresc: îl primesc pe Isus în mod solemn în sufletele lor și El intră nu doar în sufletele lor în mod solemn, ci în familiile voastre. El intră în sufletele lor și vă aduce aminte că voi deveniți tot mai mult Familia lui Dumnezeu. Și aducându-vă aminte de ceea ce ei trăiesc astăzi, să vă aduceți aminte de întâlnirea lui Isus cu voi. Ați avut-o și trebuie să o reînnoiți.”
A încheiat îndemnând: „În Apocalipsă este un pasaj extrem de profund, în care îngerul vorbește uneia dintre Biserici și spune: «Știu suferințele tale, știu străduințele tale, dar revino la iubirea dintru început». Întotdeauna să ne întoarcem la iubirea dintru început. Astăzi avem o ocazie cu totul specială: să privim la acești minunați copii și să ne aducem aminte că și noi suntem copii în fața lui Dumnezeu. Și așa cum ei îl primesc astăzi cu bucurie pe Isus în sufletele lor, așa să îl primim și noi, zi de zi, clipă de clipă”. Episcopul a invitat ca atunci când copiii vor face profesiunea de credință, toți credincioșii să își aducă aminte, împreună cu ei, de Taina Botezului pe care au primit-o, de Tainele Bisericii, de iubirea lui Isus și a Maicii Sfinte pentru fiecare. După celebrarea liturgică, cei 27 de copii au primit și semne ale apartenenței lor, de acum înainte, la Familia Bisericii ca mlădițe vii înrădăcinate în Domnul: din partea Ierarhului li s-a înmânat Diploma de amintire de la Prima Împărtășanie, iar din partea comunității parohiale și a catehetelor, câte un mic cadou.
Pr. Mircea Marțian a adresat la final un mesaj de recunoștință – față de Preasfinția Sa Claudiu, care „a conectat inimile copiilor noștri la calea iubirii”. De asemenea, a mulțumit preoților concelebranți, diaconilor, subdiaconilor, tuturor celor ce au ajutat la pregătiri, familiilor copiilor, catehetelor, preoților care i-au spovedit, tinerilor, întregii comunități parohiale. O mulțumire specială a adresat unor colaboratori apropiați din învățământ, invitați speciali la această celebrare: prof. dr. Horațiu Popa-Bota, director al Colegiului „George Coșbuc”, și Danei Bodea, inspector școlar pentru religie greco-catolică. „Mulțumim, dragii noștri, tuturor, mulțumim Isuse, mulțumim Marie, mulțumim Sfinte Iosif, părintele nostru protector, mulțumim Fericiților Episcopi martiri și mărturisitori a căror jertfă a făcut să ne bucurăm și noi astăzi, pentru că sângele de martiri este sămânță de noi creștini” – a încheiat pr. Mircea și, în semn de amintire pentru această zi minunată, a oferit Preasfinției Sale Claudiu un cadou, o icoană realizată la Cercul de Artă sacră în cadrul parohiei.
