„În ziua darurilor, să privim la darurile lui Dumnezeu” – Preasfinția Sa Claudiu, la Sfânta Liturghie arhierească, de Sfântul Nicolae, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca
A continuat și în acest an, în sărbătoarea Sfântului Arhiepiscop Nicolae, la 6 decembrie 2023, tradiția hirotesirii, de către Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, a noi lectori și subdiaconi din rândul studenților seminariști din primii ani de studii ai Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca. Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” a fost spațiul sacru al impunerii mâinilor Preasfinției Sale Claudiu peste tinerii seminariști, prin care au primit darul Sfântului Spirit ce va rămâne asupra lor, și îi va însoți, și îi va călăuzi oriunde îi va chema la nobilă, salvatoare și sfințitoare misiune, bunul Dumnezeu.
Sfânta Liturghie Arhierească a sărbătorii a fost celebrată la orele dimineții, cu participarea a numeroși preoți, persoane consacrate, credincioși. Între preoții concelebranți, s-au aflat în altarul Catedralei, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc și profesor la Seminarul Teologic, pr. Marius Furtună, rectorul Seminarului, profesori și îndrumători spirituali ai studenților: pr. Cristian Langa, pr. Marcelin Rotaru, pr. Florin Bozântan, pr. Florin Chiciudean, împreună și cu pr. Daniel Avram, din Curia episcopală și preot al Catedralei, pr. Jean Despruniée, ș.a. Răspunsurile liturgice le-au dat studenții seminariști, împreună cu frumoase colinde de Crăciun, la Sfânta Împărtășanie a credincioșilor. A diaconat pr. dc. Lucian Ovidiu Marișca, cancelar eparhial.
Înainte de momentul hirotesirii, pr. Marius Furtună a prezentat studenții rânduiți să primească primele trepte pe drumul slujirii preoțești: seminaristul Alex Ferencz Boiti a fost ridicat la treapta lectoratului, iar lectorii Rareș Călbăjos și Johann David Leopold von Jagwitz au fost hirotesiți subdiaconi. „Dumnezeu Unul, în Preasfânta Treime, să își reverse binecuvântarea și bogăția harurilor Sale asupra seminariștilor ce vor fi hirotesiți, și să le însoțească pașii pe calea noilor slujiri, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, a Sfântului Ierarh Nicolae, a Fericitului Arhiereu martir Iuliu, a Fericiților Arhierei martiri ai Bisericii noastre, a tuturor sfinților, și a rugăciunilor noastre”, s-a rugat pentru cei chemați și aleși în această zi părintele rector.
Preasfinția Sa Claudiu, în cuvântul de învățătură la „sărbătoarea darurilor, sărbătoarea Sfântului Nicolae”, a vorbit despre bogăția de daruri care izvorăște pentru toți din visteria bunătăților lui Dumnezeu, pentru că, a spus, „toți știm că, într-un fel sau altul, primim daruri, și pentru aceasta ne pregătim de seara, ne curățăm pantofii, ghetele, cizmulițele, și aș vrea să cred că facem acest lucru pentru a ne asigura că pașii noștri sunt curați și că pășim pe urmele Domnului. Fiindcă darurile le primim din mâna lui Dumnezeu, indiferent dacă le vedem, sau nu, în mâinile celor de lângă noi.” Între darurile pe care Ierarhul le-a amintit, și a conștientizat asupra prezenței și valorii lor, a amintit și „darurile pe care astăzi Biserica le-a trimis prin cei trei tineri care fac un pas în plus înspre slujirea lui Dumnezeu”. A arătat: „Sunt daruri extrem de prețioase pe care Dumnezeu le face Bisericii Sale, sunt daruri prin care oameni ca și noi simt chemarea lui Dumnezeu într-o formă aparte și decid să o urmeze.”
„Acestea sunt daruri neprețuite, iubiți credincioși, fiindcă, însoțiți de rugăciunea noastră, de rugăciunea Bisericii, înconjurați de ocrotirea Maicii Sfinte, ei vor deveni oameni care îl vor aduce pe Isus în mijlocul nostru, care ne vor aduce aminte, prin slujirea lor, de prezența lui Isus în viața noastră și vor fi chemați și ei să aline poporul, să spună cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt de alinare, să vindece suferințele sufletești și trupești și să elibereze oamenii, frații și surorile lor, din puterea celui rău.” A continuat: „Bineînțeles, toate aceste daruri ne aduc aminte de Darul prin excelență pe care ne pregătim să îl primim. Suntem în perioada Postului Crăciunului și ne îndreptăm înspre sărbătoarea Nașterii Domnului în care contemplăm Darul prin excelență: Dumnezeu Tatăl îl dăruiește pe Fiul Său, Unul născut, Isus Cristos și îl vom contempla cu toții ca Prunc plăpând, firav, în ieslea din Betleem.”
Meditând și asupra Evangheliei duminicii, a „Predicii de pe munte” (Lc 6,17-23), Preasfinția Sa Claudiu a indicat și la alte daruri pe care Isus le-a făcut și le face poporului Său, precum darul „cuvântului lui Dumnezeu pe care îl avem și noi la fiecare Sfântă Liturghie”, al tămăduirii sufletești și trupești, al eliberării de spirite necurate – cum ne rugăm în rugăciunea Tatăl nostru… A continuat: „Dar sunt și daruri care ne aduc fericirea. Evanghelia de astăzi continuă, Isus vorbește mulțimii, și, ridică ochii înspre ucenicii Lui, și le spune: fericiți sunteți voi, cei săraci; fericiți sunteți voi, cei flamanzi; fericiți sunteți voi, cei care plângeți, fericiți, când oamenii vă urăsc și vă gonesc dintre ei și vă batjocoresc, și leapădă numele vostru din pricina Numelui Fiului Omului. La aceste daruri poate ne gândim mai puțin, dar sunt daruri poate mai mari decât celelalte.”
La lumina acestor daruri, a amintit că în acest an „se împlinesc 75 de ani de la începutul persecuției, a prigoanei comuniste împotriva Bisericii noastre”. Și, „astăzi ni se cere să privim cu ochi noi, cu ochii lui Dumnezeu, aceste realități”: Ierarhul a pus față în față imaginea Bisericii în libertate, „când totul merge bine” și cea a Bisericii prigonite, în suferință, și a întrebat: „când este perioada de glorie a Bisericii?” A explicat: „Dacă ne uităm la istoria de 2000 de ani, vedem că tot timpul a fost o pantă care urca, și una care cobora. Și suntem chemați, nu să judecăm, ci doar să medităm prin prisma istoriei Bisericii, la istoria vieții noastre. Avem momente în care toate lucrurile merg bine și atunci simțim prezența lui Dumnezeu. Dar avem și momente de încercare și atunci de multe ori ni se pare că suntem abandonați, că s-a întâmplat ceva, că Dumnezeu ne-a uitat, sau – cum există multe vorbe din păcate în popor -, că Dumnezeu ne-a pedepsit pentru ceva.”
„Dar, cei 75 de ani de prigoană a Bisericii noastre ne îndeamnă să privim totul în lumina Cerului și să vedem câte haruri au fost revărsate asupra celor care sufereau în acele clipe grele, dar și ce abundență de haruri se revarsă asupra noastră astăzi, din acele clipe. Câte haruri Dumnezeu dă Bisericii de astăzi prin suferința Episcopilor, a clerului, a atâtor credincioși și credincioase, care au ales să mărturisească credința în acele vremuri. Iată, așadar, iubiți credincioși, astăzi, în ziua darurilor, suntem chemați să privim cu o privire mult mai largă la darurile lui Dumnezeu. Noi trăim la fiecare Sfântă Liturghie aceste daruri, fiindcă, pe de o parte, primim atâtea haruri, primim cuvântul Lui, primim Trupul și Sângele lui Dumnezeu, dar, în același timp, ne aducem aminte că este un Dumnezeu răstignit din iubire pentru noi, un Dumnezeu mort din iubire pentru noi.”
„Și atunci, suntem chemați să punem în această optică și viața noastră, indiferent dacă este pe o pantă care urcă, sau pe una care ni se pare nouă că coboară. În fiecare clipă suntem înconjurați de harul lui Dumnezeu, trebuie doar să cerem lumină de sus pentru a vedea prezența Lui și pentru a înțelege că nu suntem singuri niciodată, că niciodată nu suntem părăsiți, nu suntem abandonați.” Preasfinția Sa Claudiu a mai spus la încheierea cuvântului de învățătură, ca încredințare și încurajare: „Atunci când suntem singuri, când nimeni nu ne mai poate ajuta, consola, în întunericul mormântului nostru, atunci să știm că Isus a trecut pe acolo, că Isus este cu noi, că Isus știe despre ce este vorba. Și, mai mult decât atât, nu doar că a trecut pe acolo, ci a transformat mormântul într-o poartă spre viața veșnică. Și aici este Darul minunat al lui Dumnezeu: faptul că ne-a trecut din moarte la viață”. De aceea, să îi aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru „atâtea rele de care ne ferește, ne ocrotește” și pentru „darurile prin care își manifeste iubirea Lui”. A încheiat invitând: „Să nu uităm astăzi, când vom primi sau vom dărui darurile noastre, să ne aducem aminte de Darul lui Dumnezeu și, mai ales, să îi cerem harul de a privi la viața noastră și a celorlalți, văzând darul lui Dumnezeu, aducându-ne aminte că suntem daruri unii pentru alții”.
