Cuvintele sfântului apostol Paul ”Isus Cristos s-a făcut sărac pentru voi” (cf. 2 Cor 8,9) constituie tema mesajului papei Francisc pentru a VI-a Zi mondială a săracilor, care în 2022 se marchează duminică, 13 noiembrie. Pontiful atrage atenția asupra faptului că după un prim răspuns generos la crizele actuale, caritatea începe să piardă din entuziasm, dar cei săraci au în continuare nevoie de ajutor.
”Ziua mondială a săracilor, o prețioasă ocazie de har pentru a face un examen de conștiință personal și comunitar și pentru a ne întreba dacă sărăcia lui Isus Cristos este însoțitoarea noastră fidelă de viață”. Sala de Presă a Sfântului Scaun, în cadru unei conferințe de presă, a difuzat marți, 14 iunie a.c., mesajul papei Francisc pentru cea de-a VI-a Zi mondială a săracilor, având ca temă cuvintele biblice ”Isus Cristos s-a făcut sărac pentru voi” (cf. 2 Cor 8,9). Sunt cuvintele pe care apostolul Paul le adresează primilor creștini din Corint pentru a da o bază angajamentului de solidaritate cu frații nevoiași. Într-un timp marcat de ”furtuna pandemiei” și de ”noua nenorocire” a războiului din Ucraina – în care o ”superputere” urmărește să-și impună voința împotriva principiului de autodeterminare a popoarelor – Ziua mondială a săracilor ”revine și anul acesta ca o sănătoasă provocare ca să ne ajute să reflectăm asupra stilului nostru de viață și a numeroaselor forme de sărăcie a timpului de față”. ”Nebunia războiului” provoacă milioane și milioane de săraci, care se adaugă la numărul foarte mare al celor nevoiași, astfel că e necesar a se întreba cum se poate răspunde de o manieră adecvată în fața acestor oameni.
A reînnoi motivația carității
Îndemnul pe care apostolul Paul l-a adresat primilor creștini din orașul grec Corint îndreaptă privirea mai întâi de toate spre Isus, care ”deși era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca voi să vă îmbogățiți prin sărăcia lui” (2 Cor 8,9). Cuvintele apostolului de acum două mii de ani vin într-un moment deosebit de relevant pentru situația actuală: după un prim răspuns generos în favoarea săracilor, solidaritatea a început să piardă din avântul ei inițial. De aceea, apostolul Paul revine asupra necesității de a-i ajuta, după posibilitățile proprii, pe cei nevoiași. În ultimii ani ai timpului nostru, notează în mesajul său papa Francisc, întregi populații și-au deschis ușa ca să primească milioanele de refugiați ai războaielor din Orientul Mijlociu, Africa și, acum, Ucraina. Cu toate acestea, pe măsură ce conflictul se prelungește, cu atât mai mult se agravează consecințele acestuia, iar popoarele primitoare simt că e din ce în ce mai greu să dea continuitate unui ajutor care să meargă dincolo de urgența imediată: acesta este momentul în care nu trebuie să se cedeze, dimpotrivă, e necesar a reînnoi motivația inițială, căci ”ceea ce am început are nevoie să fie dus la îndeplinire cu aceeași responsabilitate”.
De altfel, apostolul Paul nu vrea să-i oblige pe creștini, nici să-i constrângă la o faptă de caritate ci, după cum scrie, ”să pună la încercare sinceritatea” iubirii lor față de cei săraci (cf. 2 Cor 8,8). Îndemnul său merge dincolo de urgența unui ajutor concret și imediat, cerând ca ajutoarele adunate să fie ”semn al iubirii așa cum a fost mărturisită de Isus însuși. Altfel spus, generozitatea față de cei săraci își găsește motivația cea mai profundă în alegerea Fiului lui Dumnezeu care a vrut să se facă sărac”.
În fața săracilor nu e timp de retorică
De aceea, continuă papa Francisc, ”în fața săracilor nu se face retorică, ci se suflecă mânecile și se pune în practică credința printr-o participare directă care nu poate fi delegată nimănui. Uneori, în schimb, poate intra subtil o formă de delăsare care duce la asumarea unor comportamente non coerente, cum este indiferența față de săraci. Se întâmplă, de asemenea, ca unii creștini, din cauza unei atașament excesiv față de bani, să rămână imobilizați în folosirea greșită a bunurilor și a patrimoniului. Sunt situații care arată o credință slabă și o speranță fără vlagă și care nu vede departe”. Se intenționează, prin aceasta, a promova față de săraci nu un comportament asistențialist, ci un angajament pentru ca nimeni să nu ducă lipsă de cele necesare. ”Nu activismul este cel care salvează, ci atenția sinceră și generoasă care permite apropierea de un sărac ca de un frate care întinde mâna pentru ca eu să mă trezesc din amorțeala în care am căzut”, scrie Sfântul Părinte, care amintește, întocmai, principiul apostolului: ”nu e vorba de a-i pune în dificultate pe unii pentru a-i ajuta pe alții, ci ca să fie egalitate” (cf. 2 Cor 8,13).
Există o sărăcie care ne face cu adevărat bogați
În același timp, ”există un paradox care, astăzi la fel ca în trecut, e greu de acceptat pentru că se lovește de logica umană: există o sărăcie care ne face bogați. Amintind harul lui Isus Cristos, Paul vrea să întărească ceea ce el însuși a predicat, și anume că adevărata bogăție nu constă în a acumula comori pe pământ, unde molia și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură (Mt 6,19), ci mai degrabă în iubirea reciprocă, ce ne face să ne ducem povara unii altora astfel încât nimeni să nu fie abandonat sau exclus. (...) Mesajul lui Isus ne arată calea și ne face să descoperim că există o sărăcie care înjosește și ucide și că există o altă sărăcie, a sa, care eliberează și ne face senini”. ”Sărăcia care ucide este mizeria, fiica nedreptății, exploatării, violenței și distribuirii injuste a resurselor”, după cum, dimpotrivă, ”sărăcia care eliberează este cea care se pune în fața noastră ca o alegere responsabilă pentru a se ușura de balast și a urmări esențialul”, iar ”a-i întâlni pe cei săraci permite să se pună capăt atâtor neliniști și temeri inconsistente pentru a ajunge la ceea ce contează cu adevărat în viață și pe care nimeni nu ne-o poate fura: iubirea adevărată și gratuită”.
Fiul lui Dumnezeu a ales calea sărăciei
Cuvintele apostolului preluate în mesajul pentru Ziua mondială a săracilor prezintă ”marele paradox al vieții de credință: sărăcia lui Cristos ne face bogați. Dacă Paul a reușit să dea această învățătură, pe care Biserica a răspândit-o și mărturisit-o în decursul secolelor, se datorează faptului că Dumnezeu, în Fiul său Isus, a ales și a parcurs această cale. Dacă El s-a făcut sărac pentru noi, atunci viața noastră este iluminată și transformată, dobândind o valoare pe care lumea nu o cunoaște și nu o poate da. Bogăția lui Isus este iubirea sa care nu se închide în fața nimănui și merge în întâmpinarea tuturor, mai ales a celor marginalizați și lipsiți de cele necesare. Din iubire, El s-a despuiat pe sine și a luat asupra firea omenească. Din iubire, El s-a făcut ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce (cf. Fil 2,6-8). Din iubire, El s-a făcut Pâinea vieții (In 6,35) pentru ca nimeni să nu ducă lipsă de cele necesare și să poată găsi hrana care hrănește pentru viața cea veșnică. Chiar și în zilele noastre pare greu, după cum a fost atunci pentru discipolii Domnului, a accepta această învățătură (cf. In 6,60), dar cuvântul lui Isus e clar. Dacă vrem ca viața să învingă asupra morții și demnitatea să fie răscumpărată din nedreptate, calea de urmat este calea sa, a urma sărăcia lui Isus Cristos, împărtășind viața din iubire, și a frânge pâinea existenței proprii cu frații și surorile, pornind de la cei din urmă, de la cei care duc lipsă de cele necesare, ca să se facă egalitate, ca săracii să fie eliberați de mizerie și bogații de vanitate, ambele fără speranță”.
Exemplul Sfântului Carol de Foucauld
La finalul mesajului său, papa Francisc vorbește de exemplul unui om care s-a născut în bogăție, dar a renunțat la toate ca să-L urmeze pe Isus și să devină împreună cu El sărac și fratele tuturor: este Sfântul Carol de Foucauld, pe care l-a canonizat în 15 mai 2022. ”Viața lui eremitică, mai întâi la Nazaret și apoi în pustiul saharian, bazată pe tăcere, rugăciune și împărtășire, este o mărturie exemplară de sărăcie creștină”, evidențiază papa Francisc, exprimându-și speranța ca ”a VI-a Zi mondială a săracilor să devină o ocazie de har pentru a face un examen de conștiință personal și comunitar și a ne întreba dacă sărăcia lui Isus Cristos este însoțitoarea noastră fidelă de viață”.
