Preasfințitul Părinte Claudiu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a transmis un mesaj video cu ocazia „evenimentului central al credinței”, Sărbătoarea Învierii Domnului, pe care Biserica de rit bizantin o celebrează la 24 aprilie, „în anul de grație 2022”.
Mesajul se deschide cu o întrebare despre acest an, aflat sub semnul pandemiei și al războiului „teribil” din Ucraina, care a sosit cu „un tsunami de suferință și de nedreptate”: „cum poate fi el un an de grație?” Răspunsul îl aduce de fapt mesajul Păstorului Eparhiei de Cluj-Gherla, ca o veste bună despre biruința Vieții, biruință care stă la îndemâna fiecărui credincios, din orice timp și din orice loc, atunci când își „citește” întreaga existență la lumina Învierii.
Prin Învierea Domnului Isus Cristos – afirmă Preasfințitul Claudiu – , „sămânța Împărăției Cerurilor a răsărit din mormânt și lumea s-a schimbat cu adevărat!”, dar „nu așa cum poate apostolii se așteptau”, nu așa cum se așteaptă ucenicii, până în prezent. Și oferă un exemplu, cel al Bisericii Române Unite care a reînviat după o „teribilă persecuție comunistă” și totuși, poartă încă rănile suferinței. De aceea, se pune întrebarea: „oare învierea Bisericii din anul 1989 a venit cu adevărată noutate, schimbare, înnoire?”
Preasfințitul Claudiu explică: „Dacă știm să privim în lumina harului lui Dumnezeu înțelegem că lucrurile s-au schimbat cu adevărat, dar, nu așa cum, poate, ne-am aștepta noi. Să ne gândim și la viețile noastre: în aparență sunt la fel ca cele ale tuturor oamenilor de pe acest pământ. Avem bucuriile și necazurile noastre… Nu suntem scutiți de încercări, de nedreptate și de suferințe. Tocmai din cauza unor astfel de recente suferințe Sfântul Părinte a consacrat Ucraina, Rusia și întreaga lume Inimii Neprihănite a Maicii Sfinte. Ați simțit vreo schimbare? Ați văzut ceva extraordinar întâmplându-se? Și totuși, ceva esențial se întâmplă în momentul în care Maica lui Dumnezeu intervine, dar nu așa cum poate lumea se aștepta”. Pentru că, „Dumnezeu acționează întotdeauna, însă după o logică diferită de cea a noastră, asumându-și o logică a umilinței, a iubirii, a respectului ritmului și libertății noastre. El lasă o sămânță în lume și în viața noastră, dar are nevoie de colaborarea noastră.”
Astfel, „după Înviere lumea nu mai e la fel, dar văd cu adevărat acest lucru doar cei care lasă sămânța noii Împărății să răsară în sufletele lor”. Preasfințitul Claudiu arată cum această „sămânță a noii Împărății” este sămânța credinței primită prin Botez, dar care are nevoie să fie îngrijită, cultivată, pentru ca ea să crească și să aducă roade. Este nevoie ca această sămânță să fie udată zi de zi „printr-o o viață coerentă cu credința”, prin „fapte înmiresmate de iubirea față de Dumnezeu și față de oameni”, pentru a înțelege că „Isus, așa cum ne-a promis, este alături de noi în fiecare clipă. Ne ajută să ne ducem crucea și, mai mult decât atât, transformă crucile noastre în mijloace de mântuire pentru noi și cei de lângă noi .” Și prezența lui Isus se manifestă în mod tainic „tocmai în mijlocul unei vieți aparent tipice acestei lumi, a unei existențe obișnuite, și acolo, în această Galilee a noastră, suntem chemați să Îl întâlnim.”
Prin urmare, „extraordinara putere și lumina Învierii” este „aceea de a transfigura viețile noastre și ceea ce facem, bucuriile și suferințele noastre. Isus înviat este prezent pe altarul Sfintei Liturghii, dar și atunci când mângâiem un frate sau o soră ce suferă”, este de față în „micile și banalele gesturi pe care le facem în fiecare zi, atunci când le înveșmântăm cu iubire.” Așadar, după Înviere „nu mai avem nevoie să vedem minuni, chiar dacă ele se întâmplă, fiindcă toată viața noastră este înmiresmată de parfumul Învierii și devine «o minune» de viață, în care Mântuitorul este prezent în cel mai mărunt amănunt.”
Mesajul se încheie cu un stăruitor îndemn, de a permite, prin credință, ca lumina Învierii „să aprindă și să reaprindă” lumina din suflete, iar cântarea care se cântă la Utrenia Învierii „să alunge frica morții și umbra ei din existențele noastre, fiindcă Mântuitorul le-a călcat cu moartea Lui dându-ne nouă, celor morți prin păcat, viața veșnică. Prin această minunată Sărbătoare a Învierii nu mai suntem robi, ci am devenit parte a familiei lui Dumnezeu: Tatăl ceresc ne este Părinte iubitor, Fecioara Maria adevărată mamă, iar Biserica o casă pentru fiecare dintre noi”. Preasfințitul Claudiu încheie cu urarea: „Doresc tuturor o Sărbătoare a Învierii Domnului cu haruri și cu binecuvântări cerești. Cristos a înviat!”
