Invitaţia papei Francisc
De Marco Doldi
În următoarele zile, 28 şi 29 martie 2014, se va desfăşura, pentru prima dată în toată lumea, iniţiativa "24 de ore pentru Domnul" cu scopul de a-i apropia pe credincioşi de sacramentul Pocăinţei sau al Reconcilierii. Sacramentul provine direct din Paştele lui Cristos, din pătimirea sa, din moartea sa şi din învierea sa. De fapt, în seara de Paşte, Domnul Înviat le-a apărut discipolilor, închişi în cenacol, şi după ce le-a adresat salutul: "Pace vouă!", a suflat asupra lor şi le-a spus: "Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (In 20,21-23).
Cuvintele Celui Înviat dezvăluie două aspecte importante ale acestui sacrament. Înainte de toate, faptul că iertarea păcatelor comise nu este ceva ce omul îşi poate da singur. Nimeni nu poate spune: "Eu îmi iert păcatele mele!". Iertarea se cere de la un altul şi la Spovadă cererea este făcută Tatălui prin mijlocirea Fiului său. Astfel "iertarea - a explicat Papa Francisc - nu este rod al eforturilor noastre, ci este un cadou, este un dar al Spiritului Sfânt, care ne umple de baia de milostivire şi de har care curge neîncetat din inima larg deschisă a lui Cristos răstignit" (Audienţa generală din 19 februarie 2014). În afară de asta, cuvintele lui Isus amintesc că, numai dacă ne lăsăm reconciliaţi cu Tatăl şi cu fraţii, putem fi cu adevărat în pace. Şi aceasta este experienţa tuturor: mergem ca să ne spovedim, cu o povară în suflet, cu un pic de tristeţe şi atunci când primim iertarea Domnului, prin intermediul preotului, ne simţim în pace, în acea pace a sufletului aşa de puternică, pe care numai Isus o poate da.
Unii întâmpină dificultăţi să se apropie de Spovadă din cauză că trebuie să recurgă la medierea unui alt om, pentru aceasta ar vrea să se reconcilieze direct cu Dumnezeu. Desigur acest lucru ar fi mai uşor. Cuvintele lui Isus îi constituie pe apostoli şi pe succesorii şi colaboratorii lor mediatori ai iertării. Nu este suficient a cere iertare Domnului în propria minte şi în propria inimă, ci este necesar să mărturisim cu umilinţă şi cu încredere propriile păcate slujitorului Bisericii. "În celebrarea acestui sacrament - a mai spus Papa - preotul nu-l reprezintă numai pe Dumnezeu, ci întreaga comunitate, care se recunoaşte în fragilitatea fiecărui membru al său, care ascultă emoţionată căinţa sa, care se reconciliază cu el, care îl încurajează şi îl însoţeşte în drumul de convertire şi de maturizare umană şi creştină". Cineva ar putea să spună: "Eu mă spovedesc numai lui Dumnezeu". Da, desigur, el poate să-i spună lui Dumnezeu: "Iartă-mă" şi să-şi recunoască păcatele; însă păcatele fiecăruia sunt şi împotriva fraţilor, împotriva Bisericii. Pentru aceasta este necesar să se ceară iertare Bisericii, fraţilor, în persoana preotului.
Uneori se simte ruşine de a spune slujitorului păcatele comise. Papa încurajează: "Şi ruşinea este bună, este sănătos a simţi un pic de ruşine, pentru că a ne ruşina este salutar". Ruşinea face bine pentru că ne face mai umili şi preotul primeşte cu iubire şi cu duioşie această mărturisire şi în numele lui Dumnezeu iartă. Deja din punct de vedere uman este eliberator a vorbi cu fratele preot şi a-i spune lucruri care sunt atât de apăsătoare în inimă. Este permis să răbufnim în faţa lui Dumnezeu, a Bisericii, a fratelui. "Să nu ne fie frică de Spovadă!", spune Papa Francisc. Probabil atunci când stăm la rând pentru a ne spovedi simţim atâtea dificultăţi, simţim povara răului făcut şi chiar ruşinea. Însă după aceea, când se termină Spovada, fiecare iese liber, mare, frumos, iertat, alb, fericit. El atinge într-adevăr cu mâna harul lui Dumnezeu pe care l-a primit în sacrament. A încerca pentru a crede!
(După agenţia SIR, 25 martie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa:ercis.ro
