de cardinal Kevin Farrell
prefect al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă
Duminică, 27 decembrie 2020, Sfântul Părinte, surprinzând lumea, a anunţat că la 19 martie 2021 va începe Anul "Familia Amoris laetitia". O iniţiativă venită ca o binecuvântare, care a umplut de speranţă şi de entuziasm nu numai familiile pretutindeni în cele cinci continente, ci şi preoţi şi episcopi, care de mulţi ani sunt în căutarea de modalităţi şi instrumente pentru o pastoraţie familială vie şi mai eficace.
În acest timp de pandemie şi de dificultăţi sociale, sanitare, relaţionale şi spirituale foarte grave, familia a arătat că este un colant fundamental şi originar de care are nevoie fiecare dintre noi, de care trebuie să ne îngrijim cu iubire (Amoris laetitia, 7), cu atenţie şi determinare. Aceste dificultăţi au scos în evidenţă şi slăbiciunile şi necesităţile mai urgente ale familiilor, în fiecare regiune geografică a pământului. Necesităţi care ştim că sunt de acum urgenţele pastorale pentru Biserică: crize conjugale, violenţă relaţională, dezorientare educativă faţă de copii, sentiment de singurătate, frica de a ajunge la căsătorie, înţelegere scăzută a semnificaţiei mântuitoare a sacramentelor şi, mai ales, o nepercepută fractură radicală între credinţă şi viaţa practică, trăită ca şi cum Domnul n-ar exista.
Sunt aceleaşi teme care de mulţi ani ies în evidenţă în dialogul dintre Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă şi episcopii care în vizitele ad limina la Roma cer în mod explicit ajutor în faţa societăţilor care se schimbă tot mai rapid (rapidación despre care vorbeşte papa Francisc), în care valorile au fost puse în discuţie în mod radical şi pastoraţia familială trebuie restructurată. Nu este vorba de a găsi formule sau de a inventa noi cursuri pentru a îndoctrina persoanele numai în manieră teoretică (aşa cum subliniază pontiful în Amoris laetitia, 37), ci de a face să se perceapă harul care este insuflat în familia creştină, acel har care poate să izvorască din Botez şi din sacramentul matrimonial şi care, dacă este primit, impregnează cu sine toată viaţa familială.
În această direcţie, şi în continuitate cu Familiaris consortio şi cu atenţia pastorală faţă de familie demarată de Sfântul Ioan Paul al II-lea, Amoris laetitia constituie un instrument extraordinar de bogat pentru a înţelege mai profund realitatea concretă a familiilor de astăzi şi a găsi strategii pastorale noi, care să pornească de la ascultarea familiilor şi mai ales de la o formare mai solidă a lucrătorilor pastorali şi a preoţilor. Două condiţii care se dovedesc esenţiale pentru a trăi în manieră rodnică acest an special. Înainte de toate, a conştientiza şi a acţiona pentru ca familia, în virtutea unei mai mari înţelegeri şi valorizări a Botezului şi Căsătoriei, să devină în totalitate un subiect pastoral: soţi şi familii alături de preoţi, recunoscând familiilor acel rol de mărturie vie a iubirii lui Dumnezeu şi de vestire, care numai în virtutea acestei mărturii poate să devină din nou credibilă pentru noile generaţii; al doilea, a regândi formarea seminariştilor şi actualizarea preoţilor, pentru ca să înveţe fără teama de a se confrunta cu familiile, cu un bagaj de cunoştinţe şi de pregătire umană, afectivă şi morală la înălţimea provocărilor de astăzi.
Câte probleme intră în viaţa concretă a familiilor în fiecare zi şi nu sunt înfruntate cu competenţă şi prudenţă: probleme în deschiderea la viaţă, folosirea tehnologiilor reproductive, educaţia la afectivitate şi la sexualitate în copii şi în tineri, educaţia la valori. Pentru a ajuta familiile să regăsească unitate de viaţă şi de acţiune, este esenţial de a le dărui capacitatea de a trăi în Cristos viaţa familială, a le ajuta să citească în lumina Spiritului Sfânt evenimentele vieţii. A dărui familiilor ascultare, timp şi, în fond, din partea preoţilor, o atitudine de duioşie şi paternitate spirituală este necesară pentru a pune împreună toate acele verbe care, în Amoris laetitia, papa le-a pus ca bază de acţiune pastorală: a primi, a însoţi, a păzi, a discerne şi a integra, în lumina milostivirii şi a adevărului.
Aşadar, obiectivul Anului "Familia Amoris laetitia" nu este numai acela de a redeschide exortaţia apostolică pentru a o aprofunda şi a o face cunoscută multelor familii care în aceşti primi cinci ani încă n-au avut oportunitatea de a auzi vorbindu-se despre ea, ci de a descoperi în documentul postsinodal toată acea bogăţie pastorală care este necesară pentru a merge concret împreună cu familiile şi a le susţine în provocările mai complexe. Trebuie ajutate să descopere că au un dar şi că sunt dar pentru Biserică şi pentru societate, fiecare cu propriile trude, propriile răni, propriile comori şi acea frumuseţe care se naşte din dorinţa de a rămâne în Cristos şi de a merge cu el.
Pentru aceasta, destinatari ai invitaţiei Sfântului Părinte suntem cu toţii: conferinţe episcopale, dieceze, asociaţii familiale, mişcări ecleziale şi, mai ales, fiecare familie din lume. Fie ca fiecare să se simtă chemat la un dialog puternic între familii, cu proprii preoţi, cu propriul episcop, cu propria comunitate eclezială pentru a lucra şi a mărturisi împreună forţa iubirii familiale.
Există diferite domenii de acţiune pastorală deosebit de importante şi urgente, care au nevoie de o angajare reînnoită: înainte de toate, pastoraţia de pregătire pentru căsătorie, care trebuie să-şi înfigă rădăcinile într-o formare îndepărtată a copiilor şi a tinerilor, cărora trebuie început să se vorbească mult timp înainte de a fi chemaţi la o vocaţie la iubire, care nu este numai aceea la viaţa călugărească, ci şi la căsătorie. Cum pot tinerii de astăzi să aleagă în manieră conştientă sacramentul căsătoriei, în locul convieţuirii, dacă îl trăiesc numai ca o alegere romantică, ce drenează resurse economice şi obligă la îndatoriri, trăite ca un jug pentru tot restul vieţii? Apoi este fundamentală însoţirea soţilor, mai ales în primii ani de căsătorie, pentru a le dărui conştiinţa harului sacramentului matrimonial; nu putem să ne consolăm cu o pastoraţie a eşecurilor: familiile ne cer un "efort pentru a consolida căsătoriile" şi a preveni rupturile (Amoris laetitia, 307). De asemenea: a însoţi în manieră competentă pe părinţi în educaţia copiilor, a face familiile conştiente de vocaţia lor misionară în propriul ambient, a însoţi familiile rănite pentru a le ajuta să repornească de la vocaţia lor baptismală. În cele din urmă, va fi important să se promoveze între familii dorinţa de a participa la următoarea Întâlnire Mondială cu Sfântul Părinte la Roma, la încheierea Anului Familiei în iunie 2022.
Dicasterul nostru s-a pus la dispoziţie pentru a coordona acest mare şi complex efort pastoral, însă este important ca toţi să primească invitaţia papei de a acţiona la nivel local pentru a implementa în manieră decisivă pastoraţia familială: să fie o pastoraţie a familiilor şi cu familiile, soţi şi preoţi împreună, fiecare conform propriei vocaţii şi cu harul care izvorăşte din ea.
Nu este întâmplător că la puţine zile înainte de anunţarea acestui an extraordinar, Sfântul Părinte a dedicat Sfântului Iosif anul 2021 (cu scrisoarea apostolică Patris corde, din 8 decembrie 2020), care cu inimă de tată s-a dăruit Sfintei Familii. Cu aceeaşi duioşie, Biserica trebuie să primească de la această minunată oportunitate capacitatea de a deveni păzitoare a familiei, pentru a şti s-o protejeze cu atenţie, pentru a o primi, conştientă de harul său intrinsec, cu luminile sale şi umbrele sale, cu "curaj creativ" şi entuziasm pastoral. Acel entuziasm care se naşte dintr-o angajare serioasă, care se pune în slujire în manieră bucuroasă şi responsabilă, acţionând ca şi cum totul ar depinde de noi, ci ştiind că în fond totul este în mâinile Tatălui.
Încă o dată, din inimă, îi mulţumesc Sfântului Părinte pentru acest mare dar pe care l-a oferit Bisericii şi fiecăreia dintre familiile din lume.
(După L'Osservatore Romano, 7 ianuarie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
