18 februarie 1858: Fecioara Maria se arată pentru a treia oară Bernadettei Soubirous.
Fecioara Maria i-a spus: "Promit să te fac fericită, nu în această lume, dar în cealaltă."
Toată viaţa Sfintei Bernadeta este o mărturie de recunoştinţă lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a primit. Marcelle Auclair şi-a îngăduit să adune elementele acesteia într-un fel de „testament”:
Pentru sărăcia tatălui meu şi a mamei mele, ruinarea morii, bârna nenorocirii, vinul oboselii, oile râioase, Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu!
Gura în plus de hrănit care eram, pentru copiii mucoşi, oile păzite, Îţi mulţumesc!
Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, pentru procuror, pentru comisar, pentru jandarmi şi pentru cuvintele grele ale Pr. Peyramale!
Pentru zilele în care ai venit, Preasfântă Fecioară, şi pentru zilele în care nu ai venit, nu voi şti să-Ţi mulţumesc decât în Rai.
Pentru palma domnişoarei Pailhasson, pentru zeflemeli, pentru jigniri, pentru cei care m-au crezut nebună, pentru cei care m-au crezut mincinoasă, pentru cei care m-au crezut lacomă, Îţi mulţumesc, Preasfântă Fecioară Marie!
Pentru ortografia pe care n-am ştiut-o niciodată, pentru memoria cărţilor pe care n-am avut-o niciodată, pentru neştiinţa şi pentru prostia mea, mulţumesc!
Mulţumesc, mulţumesc! Pentru că dacă ar fi fost pe pământ o fată mai neştiutoare şi mai proastă, ai fi ales-o pe ea...
Pentru mama mea moartă departe, pentru supărarea pe care am avut-o când tatăl meu, în loc să întindă braţele spre micuţa lui Bernadeta, m-a numit „sora Maria Bernard”, Îţi mulţumesc, Isus.
Pentru mama Josefina, care m-a caracterizat ca fiind bună de nimic, mulţumesc!
Pentru Maica Superioară, pentru vocea ei dură, pentru severitatea ei şi pentru ironia ei, Îţi mulţumesc!
Mulţumesc pentru că am fost cea căreia Maica-Thereza putea să-i spună: „Nu faci niciodată nimic!”
Mulţumesc pentru că am fost acea privilegiată în mustrări, încât surorile mele spuneau: "Ce noroc că nu suntem Bernadeta!”
Mulţumesc, totuşi, că am fost Bernadeta, ameninţată cu închisoarea pentru că Te văzusem, privită de mulţimi ca pe un animal ciudat, această Bernadeta atât de banală, încât văzându-mă spuneau:” Asta e ?”
Pentru acest trup vrednic de milă pe care mi l-ai dat, pentru această boală insuportabilă, pentru carnea mea putrezită, pentru oasele mele distruse, pentru sudorile mele, pentru febra mea, pentru durerile mele greu de suportat, mulţumesc, Dumnezeul meu!
Şi pentru sufletul acesta pe care mi l-ai dat, pentru ariditatea interioară, pentru obscuritatea şi dezvăluirile Tale, pentru tăcerile şi fulgerele Tale, pentru tot, pentru Tine, prezent sau absent, Îţi mulţumesc, ISUS!
