Alunecarea lentă în păcat, relativizând lucrurile importante și intrând în negocieri cu divinități precum banul și mândria, se realizează ca o ”cădere cu anestezie”, iar în cele din urmă se ajunge la pierderea fidelității față de Dumnezeu. Este, pe scurt, omilia papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața de joi, 13 februarie 2020, în capela reședinței sale din Casa Sfânta Marta.
Făcând un comentariu la lecturile biblice ale zilei (1Rg 11,4-13 și Mc 7,24-30), pontiful a scos în evidență pagina Scripturii despre căderea regelui Solomon în idolatrie. Ajuns la bătrânețe, notează autorul sacru, femeile lui i-au îndepărtat inima de Domnul și l-au făcut să urmeze alte divinități. ”Inima nu i-a fost întru totul cu Domnul Dumnezeul său, aşa cum fusese inima lui David, tatăl său”, se amintește în prima lectură a zilei (v. 5).
Cel care în tinerețe ceruse și primise de la Domnul darul înțelepciunii, prin care a devenit celebru chiar și dincolo de hotarele stăpânirii sale, acum s-a lăsat dus de una dintre soții să adore divinitățile păgâne. ”A îngăduit toate și a încetat să se închine unicului Dumnezeu”, a remarcat pontiful. ”Nu a fost o apostazie de la o zi la alta, a fost o apostazie lentă” și, cu toate că ”Domnul i-a dat nenumărate daruri, el le-a risipit pe toate pentru că a lăsat să i se slăbească inima”.
Papa Francisc: «Femeile i-au deviat inima și Domnul îl dojenește: Tu ți-ai îndepărtat inima. Acest lucru se întâmplă și în viața noastră. Nimeni dintre noi nu este un criminal, nimeni dintre noi nu face păcate mari cum a făcut David cu soția lui Urie, nimeni. Dar unde este pericolul? În a se lăsa dus încetul cu încetul, pentru că este o cădere cu anestezie: tu nu-ți dai seama, dar încetul cu încetul se alunecă, se relativizează lucrurile și se pierde fidelitatea față de Dumnezeu. Aceste femei erau din alte popoare, aveau alte divinități și de câte ori noi îl uităm pe Domnul și intrăm în negocieri cu alte divinități: banul, vanitatea, mândria... Dar toate acestea se fac încetul cu încetul și, dacă nu este harul lui Dumnezeu, se pierde totul».
După cum amintește Psalmul 105(106), papa a subliniat că a se amesteca cu celelalte popoare și a învăța comportamentul lor, înseamnă a deveni mundani, preluând practicile păgâne.
Papa Francisc: «Iar pentru noi, această alunecare lentă în viață se face în direcția mundanității, acesta este păcatul cel grav. ”Așa fac toți, de ce nu, care e problema, adevărat că nu acesta este idealul, dar...”. Aceste cuvinte care ne justifică cu prețul de a pierde fidelitatea față de unicul Dumnezeu. Sunt idoli moderni. Să ne gândim la păcatul mundanității, la pierderea a ceea ce este genuin în Evanghelie, a ceea ce este genuin în Cuvântul lui Dumnezeu, la pierderea iubirii acestui Dumnezeu care și-a dat viața pentru noi. Nu putem să ne simțim bine și cu Dumnezeu și cu diavolul. Acest lucru îl spunem cu toții când vorbim de o persoană care este așa și așa: ”Cutare se simte bine și cu Dumnezeu și cu diavolul”. A pierdut fidelitatea».
În realitate, a încheiat Sfântul Părinte, acest lucru înseamnă a nu fi credincios ”nici lui Dumnezeu, nici diavolului”, drept care e necesar a cere de la Domnul harul de a vedea bine momentul în care inima începe să alunece și să se îndepărteze de unicul Dumnezeu.
Papa Francisc: «Să ne gândim la păcatul lui Solomon, să ne gândim la felul în care a căzut acel Solomon înțelept, binecuvântat de Domnul, cu toată moștenirea tatălui său David, cum a căzut încetul cu încetul, anesteziat spre această idolatrie, spre această mundanitate, și i-a fost luat regatul. Să-i cerem Domnului harul de a înțelege când inima noastră începe să slăbească și să alunece, ca să ne oprim. Dacă noi îl rugăm, harul său și iubirea sa vor fi cele care ne vor opri».
