«Pâinea pe care creştinul o cere în rugăciune nu este "a mea", ci "a noastră"», a spus papa Francisc în cateheza audienţei generale de miercuri, 27 martie a.c., din Piaţa Sfântul Petru, continuând şirul reflecţiilor dedicate rugăciunii "Tatăl nostru".
Amintind că Isus ne învaţă să cerem pâinea nu doar pentru sine ci pentru întreaga fraternitate a lumii, Sfântul Părinte a explicat:
Papa Francisc: «Dacă nu ar fi spusă în acest fel, "Tatăl nostru" ar înceta să mai fie o rugăciune creştină. Dacă Dumnezeu este Tatăl nostru, cum putem să ne prezentăm înaintea lui fără a ne lua de mână? Şi dacă ne furăm reciproc pâinea pe care El ne-o dă cum putem să ne definim fii ai săi. Această rugăciune conţine o atitudine de empatie şi de solidaritate. În foamea mea simt foamea mulţimii şi atunci îl voi ruga pe Dumnezeu până când rugăciunea va fi împlinită. În acest fel, Isus îşi educă comunitatea, Biserica sa, să înfăţişeze înaintea Domnului necesităţile tuturor: 'Suntem cu toţii fiii tăi, o tată, miluieşte-ne pe noi!'»
«Pâinea pe care o cerem Domnului în rugăciune este aceiaşi care ne va acuza într-o zi. Ne va reproşa lipsa obişnuinţei de a o frânge cu aproapele, de a o împărţi. Era pâinea dăruită pentru umanitate dar a fost în schimb mâncată doar de unii: iubirea nu poate suporta acest lucru», a atras atenţia pontiful în cuvântul de învăţătură dedicat analizării părţii a doua a rugăciunii "Tatăl nostru", în care îi prezentăm lui Dumnezeu necesităţile noastre, parte care "începe cu un cuvânt ce miroase a cotidianitate: pâine".
Papa Francisc: «Rugăciunea lui Isus pleacă de la o cerere presantă, care seamănă mult cu imploraţia unui cerşetor: "Dă-ne pâinea cea de toate zilele!" Această rugăciune provine de la o situaţie evidentă pe care o uităm deseori, faptul că nu suntem creaturi autosuficiente şi că zilnic avem nevoie să ne hrănim.»
Oprindu-se asupra modului în care Isus ne învaţă să-i cerem Tatălui pâinea cea de toate zilele, pontiful a evidenţiat importanţa de a cere pâinea cea de toate zilele uniţi cu multitudinea de bărbaţi şi femei pentru care această rugă este "un strigăt – deseori ţinut în interior – care însoţeşte grija de fiecare zi".
«Câte mame şi câţi taţi nu se culcă oare şi în prezent cu chinul de a nu avea în ziua următoare pâine suficientă pentru proprii fii», a spus papa Francisc sugerându-ne să ne imaginăm ruga "pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi" spusă nu în mediul sigur şi comod al unui apartament, ci în situaţia precară a unei încăperi în care o persoană este nevoită să se adapteze şi din care lipsesc cele necesare traiului. «Cuvintele lui Isus capătă o forţă nouă», a spus papa Francisc, explicând că "rugăciunea creştină începe de la acest nivel", nefiind un exerciţiu pentru asceţi, ci o cerere care pleacă de la realitate, din inima şi din trupul celor care trăiesc în nevoi sau a celor care împărtăşesc condiţia celor care nu au cele necesare vieţii. Nici cei mai profunzi mistici creştini nu se pot lipsi de cererea pâinii necesare fiecărei zile, a mai spus pontiful, explicând că pâinea cea de toate zilele înseamnă şi apă, medicamente, o locuinţă, un loc de muncă.
Însă, papa Francisc a amintit valoarea Pâinii euharistice, "doar Sfânta Împărtăşanie fiind în măsură să ne sature foamea de infinit şi dorinţa de Dumnezeu care însufleţeşte fiecare persoană inclusiv în căutarea pâinii de fiecare zi".
După cateheză, papa Francisc a adresat un salut elogios călugăriţei Maria Concetta Esu, din Congregaţia "Fiicele Sfântului Iosif din Genoni", prezentă în Piaţa Sfântul Petru. În vârstă de 85 de ani, călugăriţa este misionară în Africa de aproape 60 de ani, ajutând femeile din Bangui în Republica Centrafricană în calitate de moaşă. Adresându-se călugăriţei misionare, papa Francisc şi-a exprimat recunoştinţa faţă de toţi misionarii, preoţi, călugări, călugăriţe şi laici "care răspândesc sămânţa Împărăţiei lui Dumnezeu în orice parte a lumii".
