Se desfăşoară pe 2 şi 3 noiembrie în Vatican o Conferinţă internaţională despre traficul cu fiinţe umane şi noile forme de sclavie modernă. Evenimentul a fost organizat de Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale în colaborare cu Federaţia Mondială a Asociaţiilor Medicale Catolice.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii în perioada 2002-2010 circa 21 de milioane de oameni – bărbaţi, femei, dar şi copii – au căzut victime ale muncii forţate şi exploatării sexuale. La fel de înspăimântător, pentru sensibilitatea modernă, este şi faptul că traficul cu organe umane ajunge la 11% din totalul victimelor.
Radio Vatican a cerut un comentariu mons. Marcelo Sanchez Sorondo, cancelarul Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale: „Oamenii sunt vânduţi, dar nimănui nu-i pasă de persoana umană. Singurul lucru care contează sunt banii. Mai mult: se fac bani din vânzarea oamenilor cum se făcea odată cu sclavii, şi chiar într-o formă şi mai gravă, dacă ţinem cont de aspectul sexual, în care sunt implicaţi şi compromişi fetiţe şi băieţi. Este unul din lucrurile cele mai tragice din lumea globală, împreună cu emigraţia, ale cărei efecte s-au văzut la Lampedusa”.
La originea traficului de fiinţe umane se află condiţiile de viaţă extrem de sărace, războaiele, conflictele interne. Dar pe de altă parte, există ţări care se folosesc de toate acestea. Continuă mons. Sanchez Sorondo: „Vom spune aceste lucruri, începând cu acele ţări care au o legislaţie care face un joc dublu: pe de o parte, se vorbeşte de viaţa umană, iar pe de alta, aceleaşi instituţii nu vor să vadă această problemă, sau de a dreptul o înlesneşte. De exemplu, ceea ce s-a întâmplat în Bosnia, un fapt la care au luat parte unii americani şi nu numai, într-un trafic de sclave, denunţat de o femeie cu cetăţenie americană care din acest motiv şi-a pierdut locul de muncă la iniţiativa unei angajate a Naţiunilor Unite (cazul Kathryn Bolkovac). Din acest motiv s-a părut oportun să implicăm şi medicii, pentru că şi categoria lor este compromisă, chiar şi instituţiile care ar trebui să contrasteze sunt cele mai compromise. Aşadar, pe de o parte, ne aflăm în faţa unei situaţii dramatice, nu există voinţa de a vorbi despre această problemă, nu există voinţa de a vedea ce se întâmplă, iar pe de altă parte, se face un joc dublu. Există, apoi, acele ţări care recunosc prostituţia ca pe o formă de muncă. Şi acestea creează o piaţă pentru traficul de fiinţe umane. În Germania, de exemplu, această problemă este teribilă, dar nu numai în Germania, chiar şi alte ţări nordice. Aşadar, statul, pe de o parte, spune că e necesar să se intervină, în timp ce, pe de alta, încasează un profit. Sfântul Părinte Papa, pe când era arhiepiscop, a intuit gravitatea acestei probleme sociale care atinge inima oamenilor din ştiinţele sociale. Am rămas impresionaţi că nu am înţeles aceasta mai înainte”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
