Descris de episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frențiu
La 3 săptămâni după adunarea măreață de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 am serbat la Lugoj cel mai frumos Crăciun. Trecuse binișor de la ora 12 la amiazi, când m-am întors de la Catedrală. Pare că niciodată n-a cântat așa de frumos corul și niciodată nu s-a împărtășit atâta lume. Pomenirea Majestății Sale Regelui Ferdinand ne-a electrizat. Toată ceremonia pare că era mai solemnă decât în trecut. Era cea dintâi sărbătoare de Crăciun în era românească. Eram, ce e drept, încă sub ocupație sârbească, dar nu ne băteam capul cu ei. După ce ne-am reîntors de la Alba Iulia, am dat ordin ca în toate bisericile, la toate slujbele, să se pomenească Majestatea sa Regele Ferdinand. Acestui ordin s-au supus cu multă bucurie toți, nu numai preoții și credincioșii noștri, ci și cei ortodocși. A fost, cum zice, fie iertat Braniște, un ordin căruia s-a supus cu multă bucurie toată suflarea românească, fără deosebire de confesiune. Comandantul sârbesc, singurul nemulțumit cu acest ordin, mi-a trimis un ucaz cu provocarea, să ni-l revocăm și să lăsăm la slujbe să se pomenească regele Petar [I Karađorđević], dar nu ne-am supus, fiindcă în Alba Iulia ne-am alăturat României, și așa ne ținem irevocabil cetățeni români.
După Sfânta Liturghie s-a prezentat la regretatul Braniște dl. dr. Victor Bontescu, delegat al Consiliului Dirigent din Sibiu, să ia jurământul. Dânsul i-a răspuns: „fiind dincoace de Carpați, acesta, întâiul jurământ de fidelitate depus de un demnitar al Statului către Majestatea Sa Regele României Mari Ferdinand I, țin neapărat să fie făcut în forma cea mai solemnă posibilă. Avem episcop român aici: îl voi depune în fața lui”. Despre aceasta am fost avizat cu cererea să fixez solemnitatea proiectată. Cu multă bucurie am fixat ora trei p.m.
Știrea aceasta s-a răspândit ca fulgerul în întreg orașul. Pe la ora trei p.m. s-au prezentat la reședința episcopească domnii miniștri dr. Valeriu Braniște și dr. Victor Bontescu, toți intelectualii români din Lugoj și corul „Lyra”.
Ceremonia s-a început îndată cu „Împărate Ceresc”. Apoi a vorbit domnul ministru dr. Victor Bontescu, spunând scopul misiunii sale și invitând pe d. ministru dr. Valeriu Braniște să depună jurământul de fidelitate Majestății Sale Regelui Ferdinand I. A urmat Imnul Regal cântat de corul „Lyra”, apoi d. Braniște, mișcat, a depus jurământul, după care corul a intonat „Mulți ani” și în urmă, „Doxologia Mare”.
Cu toții mulțumeam lui Dumnezeu că am ajuns aceste zile mărețe și clipe înălțătoare de suflete, fiindcă dincoace de Carpați acesta a fost cel dintâi jurământ de fidelitate oficial prestat Majestății Sale Regelui Ferdinand I. După terminarea ceremoniei nu ne mai puteam despărți. Am rămas împreună până seara, cântând corul colinzi și cu toții bucurându-ne de întâiul Crăciun românesc.
În față cu reședința episcopească, maiorul sârbesc, comandantul garnizoanei, făcea raport la comandantul suprem sârbesc despre trădarea noastră, cerând instrucțiuni, ce să facă cu noi, să ne dețină sau să ne împuște. Dar nu mult după aceea, ei au trebuit să plece, cedând locul trupelor franceze, și au plecat din Lugoj în ziua următoare, după ce au adunat pe toți preoții de toate confesiunile, amenințându-i cu temnița, dacă nu vor înceta să mai pomenească pe Majestatea Sa Regele Ferdinand.
Cea mai frumoasă zi de Crăciun, serbată în deplină frățietate în România Mare, nu se va șterge niciodată din amintirea noastră.
Articolul „Întâiul Crăciun românesc” a fost publicat în revista Observatorul, anul VI, nr. 2, februarie 1933, pp. 66-67. A fost republicat în Foaia de Crăciun, număr dedicat Nașterii Domnului al publicației Episcopiei greco-catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București.
